Amin Maalouf- Cruciadele vazute de arabi

Excursie in istoria islamului militant unde tonul de lamentare retorica acopera adesea vocea obiectivata a istoricului : civilizatia, orientala si credincioasa, este amenintata de barbarii occidentali. Solutia este jihadul, endorsed, lupta fara mila impotriva infidelilor inamici ai lui Dumnezeu.

In schimb parfum de orient cald, Acra, Ierusalim, Tripoli, Damasc, Bagdad (Harun murise), Antiohia, relatiile dintre rumi (bizantini) si franci (cruciati), selgiucizi (turci) si arabi- dinamic, filmat cu camera in mana. Stilul alert de ziarist prin citare in serie legata a cronicarilor arabi, secvential. Evident, nu este o carte pentru un istoric cat o carte de introducere intr-o paradigma- cruda si directa (vai Kuhn, am lesinat imediat).

Actorii se succed, multe nume, aliante surprinzatoare intre factiuni, principate crestine si diversi begi atabegi locali si, mai ales, caimacul de pe lapte este perspectiva- dinspre est. De la ei incoace, in oglinda, invers.

Am tinut cu rumii (Alex Comneanul and stuff) dar, evident, si-o iau lamentabil de la toata lumea.

pe langa asta

Victorii definitive, uluitoare cu o mana de oameni (cavalerii)-

« aroganta francilor atisese limitele absurdului: la inceputul lunii martie 1118, regele Baudoin, cu exact doua sute saisprezece cavaleri si patru sute de pedestrasi a inceput invadarea…Egiptului. In fruntea trupelor sale reduse a traversat peninsula Sinai, a ocupat fara probleme orasul Farama ajungand pe malurile Nilului in care se imbaiaza, precizeaza glumet Ibn-al-Athir »

O civilizatie cruda in care regula politica elementara este kill or be killed. Este de bun simt sa omori toti fratii la preluarea domniei. Printesa Zomorrod isi omoara fiul pentru a se casatori cu rivalul acestuia.

Barbarii- murdari. Necivilizati. Justitie rudimentara, nu sunt gelosi-deci sunt barbati slabi. Curajul lor e inexplicabil. Au un imam denumit patriarh. Medicina ingrozitoare. Mortalitate infantila masiva.

Satisfactii precise de duminica cu gripa.

Ghana si Dinescu

dragii mei Dinescu si Tanase (puteti fi care vreti voi Dinescu, chiar mai bine, puteti fi amandoi Dinescu),

iaca m-am gandit sa scriu un pic. Aici la mine e toamna, pe geamul biroului vad papusoi galben numai bine de taiat. Bate un vant dinspre desert, se cheama romantic "l'Harmattan", ca o editura din Paris. De la 5 jumate incolo se face seara si incep sa tipe liliecii din copacii mago si cajou. Sunt la mama naibii, nici vorba de inspiratie poetica, poate de cronicar de calatorii.
Orasul meu se cheama Bondoukou, la 17 km de granita cu Ghana. Sunt undeva la limita intre padurea ecuatoriala umeda si savana uscacioasa. Stau intr-o vila intr-o curte cu ziduri inalte. In curte am mango si cajou, o terasa larga pe care citesc sambata si duminica. Am 5 negrisori - 2 fete servitoare si 3 paznici la casa. Un trib intreg cu care sa-mi exersez pornirile autoritare. Sunt "madame si oui madame" si-s convinsa ca nici unul dintre cei cinci nu stie cum ma cheama. Nici nu e nevoie: eu trebuie sa stiu sa-i strig: Cambire, Doumbia, Desire, Estelle, Clarisse.
La servici o sa raman singura femeie alba, de altfel o sa raman singura femeie alba pe o raza de 200 de km, poate chiar mai mult. Oamenii se uita la mine pe strada, copiii ma striga "tanti", cei mai curajosi cer voie sa ma atinga si ma ating, asa cum incerci sa vezi daca se ia culoarea de pe ceva. Cel mai distractiv e la piata, uita cu totii de mesele lor si de ce vand ei si se holbeaza si casca la mine pana cand ii trezesc strigand la ei pretul marfii.
Mi-e bine aici, timp din belsug pentru citit, vazut filme, meditat. Cel mai mult imi place ca, chiar si din vila mea cu servitori si paznici, tot sunt foarte aproape de viata africana. In plus, traiul la Bondoukou e o aventura in fiecare zi: sa gasesti avocado proaspat, carne buna, pui crescuti la crescatorie...

voi ce faceti dragilor?

On The Holy

What is a bank holiday anyway?
Is it like a birthday? or religiously motivated? what religion ?