Various needs

Intemeieri si anterioritati

"Suprimand lumea de deasupra noastra, modernitatea ne-a lipsit de mediul natural de inradacinare al obligatiilor, corelatul strict al drepturilor, si ne-a lasat la cheremul unei indefinite revendicari de drepturi, revendicare care a devenit nevroza modernitatii postmoderne. Datorita pierderii Cerului, pentru noi drepturile omului nu mai sunt in mod natural dublate de o carta a indatoririlor omului. Toata lumea stie de 1789- Declaration de Droits de l'Homme. Nimeni nu-si mai aminteste de faptul ca in 1795 a fost emisa o Declaration des Devoirs du Citoyen. Pe prima o evoca toti, pentru ca pot revendica prin invocarea ei orice. Pe a doua, in mod convenabil, au uitat-o toti, deoarece evocarea ei sugereaza ca drepturile au ca fundament responsabilitatile, lucru pe care nimeni nu doreste sa si-l reamintasca, azi."

Domni

Djuvara aseara la Turcescu, cu eleganta pasionata, dives in - Primul descalecat, Basarab, cine e cuman si cine peceneg (putini valahi, poate ceva unguri), argumenteaza, deschide paranteze, inchide acolade, volute, intoarceri, fandari... prodigios si distins, marturie a unor timpuri ingropate sub praful demolarilor.

Sub casa poporului odihneste un spirit care aseara a fost dansat de unul din ultimii mohicani.

Ziaristi de mana a saptea de la Realitatea au gasit un subtitlu de senzatie- Djuvara distruge mituri, sau ceva, iar Djuvara, acolo pe scaun, nu distrugea nici un mit- era doar elegant si cultivat si distant si politicos si inteligent.

Ironic la adresa istoriei, acid la adresa imbecililor- are dreptate, e dintre acei prin gradinile carora au trecut tancurile.

E mai greu sa faci istorie cand istoria te face pe tine. Dar sa iesi la capat, sa te scuturi de praf si sa iti reasezi palaria... Chapeau!

pururi tanar, ne'nfasurat in pixeli

"Ceea ce lipseste modernitatii este constiinta ca ea nu este si nu poate fi totul. Ii lipseste o idee despre ceea ce este superior si un dispret instinctiv, aristocratic fata de tot ceea ce este inferior. Noi traim, azi, ceasul celui mai mare amestec, al celei mai mediocre confuzii a valorilor. Ceasul in care modernitatea nu ne mai este de ajuns, iar spiritul capabil sa ii dea un sens superior abia mijeste.

Cei care traiesc excesul modernitatii ca pe ceva suficient sunt postmodernii- o specie de om garata pe acel peron pe unde nu va mai trece niciodata trenul.

A fi modern este o mare ocazie. A deveni postmodern este o fundatura. "

H.R.P- Omul recent

sete de repaos

Sambata de romanizare post jet lag asezonata cu 'terminatul reluarii' Jurnalului de la Tescani. O patrundere saltata intr-un picior ( ca la 'Ali'), vesela, intr-un teritoriu uitat. Un fel de ordine a cuvintelor (logos?) care nu se cuvine sa treaca asa repede. Am ras-reras la citatele Ilf si Petrov, got to read some of that again. Si pentru revenire pe pamant romanesc poate ceva Steinhardt. Si patristica :). Ei nah. Doua zile la Moeciu, o branza cu smantana si cartofi prajiti cu usturoi (macinat in mojarul de piatra adus de peste mari :)