dimineata pe la 11

Dupa o noapte lunga, vin din Patagonia (familia Schroeder - remember major McNabbs?), sesiuni in JAM, dansuri domnisorite si Unicum, in fine, la capat vine somnul.
Somnul vine pana la ora 11 dimineata cand o voce metalica cu accent panonic pronuntat, ireala, seaca, SF, Odiseea Spatiala, incepe a repeta pana la exasperare, tare, direct intre ciocanel si scarita: "dear guest, there is a fire in the hotel! Please proceed to the nearest exit!". and again. and again. deasupra ei de la un punct incepe sa urle si o sonerie. E unul din momentele in care realitatea sare balbadac! in apa de ramai si te uiti de pe mal, usor prostit. Imbracat haotic, inghesuit haine in geanta, fuga pe scari, etajul 14, hotel comunistoid gen Inter. Fuga fuga, round and round pana jos unde sunt anuntat calm ca a fost un exercitiu. Na. Hospitalitate panonica.

Amin Maalouf- Cruciadele vazute de arabi

Excursie in istoria islamului militant unde tonul de lamentare retorica acopera adesea vocea obiectivata a istoricului : civilizatia, orientala si credincioasa, este amenintata de barbarii occidentali. Solutia este jihadul, endorsed, lupta fara mila impotriva infidelilor inamici ai lui Dumnezeu.

In schimb parfum de orient cald, Acra, Ierusalim, Tripoli, Damasc, Bagdad (Harun murise), Antiohia, relatiile dintre rumi (bizantini) si franci (cruciati), selgiucizi (turci) si arabi- dinamic, filmat cu camera in mana. Stilul alert de ziarist prin citare in serie legata a cronicarilor arabi, secvential. Evident, nu este o carte pentru un istoric cat o carte de introducere intr-o paradigma- cruda si directa (vai Kuhn, am lesinat imediat).

Actorii se succed, multe nume, aliante surprinzatoare intre factiuni, principate crestine si diversi begi atabegi locali si, mai ales, caimacul de pe lapte este perspectiva- dinspre est. De la ei incoace, in oglinda, invers.

Am tinut cu rumii (Alex Comneanul and stuff) dar, evident, si-o iau lamentabil de la toata lumea.

pe langa asta

Victorii definitive, uluitoare cu o mana de oameni (cavalerii)-

« aroganta francilor atisese limitele absurdului: la inceputul lunii martie 1118, regele Baudoin, cu exact doua sute saisprezece cavaleri si patru sute de pedestrasi a inceput invadarea…Egiptului. In fruntea trupelor sale reduse a traversat peninsula Sinai, a ocupat fara probleme orasul Farama ajungand pe malurile Nilului in care se imbaiaza, precizeaza glumet Ibn-al-Athir »

O civilizatie cruda in care regula politica elementara este kill or be killed. Este de bun simt sa omori toti fratii la preluarea domniei. Printesa Zomorrod isi omoara fiul pentru a se casatori cu rivalul acestuia.

Barbarii- murdari. Necivilizati. Justitie rudimentara, nu sunt gelosi-deci sunt barbati slabi. Curajul lor e inexplicabil. Au un imam denumit patriarh. Medicina ingrozitoare. Mortalitate infantila masiva.

Satisfactii precise de duminica cu gripa.

Alea jacta est

In seara aceasta pe Eurosport 2 am vazut ce n-a vazut Parisul- niste baieti care comentau foarte martial campionatul mondial de table. Din Danemarca. Cu pauza, respiratie si puncte puncte, un fel de Tzopescu comentand un turneu de golf. Numa' ca era table. Concentrare maxima, Razmiesky a jucat foarte bine. A obtinut un marti. Domnu' Ichim de la parter, blocul 28, (stiati ca exista expresia 'o partida de table ca la Braila'?), ar fi fost absorbit complet.

problema fortei de munca in legatura cu chestiunea ridicarii templului

Nimerit din intamplare. Savuros.

" Apoi Solomon a numarat pe toti strainii care se aflau atunci in pamantul lui Israel, afara de numaratoarea pe care o facuse David, tatal sau, si s-au gasit o suta cincizeci si trei de mii sase sute insi.
Din acestia a facut saptezeci de mii caratori cu spatele si optzeci de mii taietori de piatra in munte, iar trei mii sase sute, supraveghetori, ca sa indemne pe oameni la lucru." (II Paralipomena, 2, 17-18)

au plecat mai devreme acasa cu un taxi

Intr-o zi pe la doua am conversat pe mess stau putin pe mess acest spatiu public privat mic si inghesuit pe la doua am conversat cu o domnisoara maria care m-a intrebat daca sunt pasionat de filosofie pfuii si am zis ca nu sunt pasionat de nimic si ea a ras si mi-a zis ca mi-a gasit blogul citind multe bloguri ca ea citeste multe bloguri si ca i-a placut si eu am zis ca nu citesc multe bloguri si ea a mai zis ceva si dupa aia nu a zis mare lucru ofensata probabil ca nu citim la fel de multe bloguri uite-asa cu filosofia asta

unde

sa imi canti o nocturna in timp ce fumez un trabuc intr-o seara de muson, cu insecte grase afara, umed si ceata de sauna, cald cald camasa de in lipita de spate... cu whisky sec, in Bangalore..

Urbancolia

A inceput bine, white water rafting, in a flow- se vede ca domnul Dan Sociu e de formatie poet. Chiar premiat.

Seamana la inceput cu V. Mituri peste mituri, urbane, in pasta.

Am fost dezamagit (light) mai pe urma. Cartea nu respira, e claustrofoba, intr-un colt. Are rabufnirea scurta a poeziei pe distante mici, la o suta de metri. Pe 5000 si mai sus se impiedica, tremura din boltzuri, se indoaie in vant si buff, se darama ca un sopron atelier de tamplarie la Tecuci. Spun ca domnul Sociu, din Botosani, are acea intuitie fina, ploiesteana, a intorsului din condei in ac de par dar… pierde din suflu pe spatii largi, in pusta. Imi aduce aminte de poezia lui Marius Ianus. Da chiar, ce o mai fi facand marius ianus ?

definitii

usoare, funny, bun simt de orasel mic, bun simt de farmacist :)

http://www.newspeakdictionary.com/ns-my.html#State-Socialism

exemplu

Liberal - Used to mean : "Free from narrow prejudice; open minded, especially, open to the reception of new ideas or proposals of reform.". Now means "Full of hatred for past Ideas, and completely intolerant of the people that still believe in them. Socialist." Most liberal arguments basically boil down to "Shut up in the name of open-mindedness and free speech!". The liberal observes evils in society, and then attempts to remedy the problem with an even greater evil.

simplu

placeri simple ce dau dependenta-- din nou sfarsitul la parfum de femeie. burgundy. mr john daniels. caracter. principii. costume bune. just tango on. simply great

Patapievici si hiena, conflict necoplanar & ilar. Prima perdea.

Asa-zisul scandal ICR New York este de un absurd ilariant. E ca o trasnaie. O povestire cu final neasteptat. Domnii de la Ziua si din alte stabilimente de turnatori si securisti hraniti de mana larga a ciocoilor de media pun la cale un fel de farse. Pocnitori.
E ca si cum ar trage fatza de masa cu pahare de vin cu tot.
Cine comenteaza? Vacaroiu. Cine se sesizeaza in Parlament? Adrian Paunescu.
(vacaroiu comenteaza deunazi cum se face ca CE are tupeu sa critice un Parlament national).

Deci gasesc o reala calitate in umorul de discoteca sateasca pus la cale de complexul media controlata-parlamentari inepti si aserviti.

Cred ca, pe urmele lui Steinhardt, ca si buni crestini, viata publica din Romania nu ar trebui sa mai faca greata- privita asa, oblic, inclinand capul, ea pare doar amuzanta, desucheta, hazlie.

Sa cante lautarii.

Epistemologii relative

Relativismul epistemologic postmodern, postuland imposibilitatea cunoasterii transculturale, tribalizeaza culturile si neaga posibilitatea cunoasterii ca exacta si absoluta (in fond, a oricarei cunoasteri, pentru ca rolul cunoasterii nu poate fi partial ci doar teleologic, mergand catre finalitate, adica in final absoluta, certa). La capat aceasta explicatie ne lasa in bratele mortii, efemeride, cu certudini imediate, ca lumina soarelui si satisfactia mancarii. Cultura ca exercitiu al mantuirii individuale si colective, in timp (temporala), dispare. Ca intr-un roman de Vonnegut, devenim animale marine in apa caldutza a unei lagune- fara memorie, fara dureri de dinti (murim devreme), fara angoase.
Scepticismul relativismului este, in mod amuzant, contrazis doar de sine- respectiv de puterea (certa si absoluta) cu care crede in valabilitatea explicatiei sale. Este vechea dilema a scepticilor clasici- cunoasterea absoluta nu este posibila, si ceea ce spun este o cunoastere absoluta.
Funny.
Doar ca asta apartine culturii clasice elene si noi ca, de exemplu, romani particulari din Bucuresti, nu putem judeca, compara sau folosi alta cunostere decat cea din paradigma noastra. Care e ea?

Cativa elefanti

Ca sa urci pe elefant au construit un chiosc din lemn. Lemnul e putrezit si elefantul e inalt.
Dupa care suit pe elefant, am mers prin iarba mai inalta decat elefantul. Si am vazut, la vreo doua minute dupa ce au tacut italienii aia doi, rinocerul, care pastea. Si un pic mai tarziu caprioarele. Pe langa produsul turistic indubitabil, nu poti chiciui natura, adica the real thing. Era iarba inalta si jos mlastina. Am trecut raul de doua ori cu elefantul. In rau era un crocodil, pe care mi l-a aratat ghidul. In departare erau munti, dupa o ploaie puternica, obisnuita, de ora doua si o ceata usoara se ridica. Un miros ciudat de, sa zicem, elefant plus mlastina incalzita in sauna plus odicolonul italiencei. Adica, a fost misto, in general.
La sfarsit driver-ul (elefantului) a zis ca a vazut un male elefant, salbatic, dar nu ne-a dus inspre el pentru ca e periculos in acest sezon.
Dimineata am fost la un breeding center. Are numai femele si pui si noaptea, cica, vin elefantii masculi care ataca gardurile sa ajunga la femele. Uneori au ajuns. Inainte aveau si un elefant mascul dar aia din libertate l-au omorat, acesta fiind legat. Acum cand au nevoie sa impregneze elefantele, le leaga de un copac in padure. Cica elefantii tin minte cine le-a placut si cine nu si tind sa se imperecheze cu acelasi personaj. In rest cald.

Mowgli. Shere Khan.

In timp ce este intuneric, ploua. De pe terasa am vazut clar cum intai au trecut elefantii, venind de la camp precum carele cu boi. Elefanti mai mici sau mai mari. Mai apoi a trecut vantul care a facut iarba inalta de dupa rau sa faca valuri lungi, grase. Apoi a venit lumina stranie si apoi a venit ploaia.
In Chitwan, in sud, in Terai, dincolo de rau incepe the national park. Adica tigri. Si Bagheera. Kaa. Am fost cu un jeep pana la un resort in jungla pentru o cazare mai up-market. O cladire inchisa, coloniala, murdara, mancata de mucegai si de jungla pana in ultima caramida. Umed. Inchis. Dulceag. In satele pe langa care am trecut water buffalos se scalda in apa, copii goi alearga prin noroi. Parintii muncesc la orez, tot in noroi. Este stuf si noroi si pamant si casele sunt facute din aceste materiale primare. Oamenii sunt facuti din aceleasi materiale primare. Dar mai directi si usor indiferenti, ca niste animale intelepte si vechi, care sunt tot timpul serioase si in treaba. Ei au treaba, ca niste tarani seriosi ce se afla, si nu se uita la europeni. Care arata in mod distinct idioti cu camerele lor de fotografiat. Nimeni nu pozeaza pentru europeni, nici macar elefantii. Avantajul e ca sunt putini europeni, putini, circa sase, albi, par goi si grasuti ca niste viermisori pentru momeala. Ceea ce probabil si sunt.
Deci aici, acum, langa jungla grasa, zemoasa. Stai, ca si altadata, sa intrebi daca realitatea este mai tare decat cartea. Greu de spus. Kipling-ul citit in dormitor sau acum, realitatea? Pe terasa, cu carlsberg, si ceva muzica buna si in departare ierburile. Aici natura bate la puncte, strategic. In camera soparle si plase de tantari. Acum malaria este printre noi, cu toata fundatia aia noua a lui Bill Gates. Malaria, ca si elefantii, doesn’t care.
E cald umed si greu, apasat, tare. Insecte grase. In ierburi, cobra. La cateva sute de metri, tigri, corcodili, rinoceri. Maine probabil ceva safari.

Alte zile

Coborand din Namche Bazar, ceva raceala acumulata in noaptea rece din Monju impreuna cu ceva AMS au facut din
coborarea simpla de doua ore un efort masiv de balansare pe cele patru picioare. Betele duraliminiu rosii preced
picioarele la coborare, de mare ajutor, negociind pietre rebele si portiuni alunecoase. Sunt momente ca acestea
cand te loveste puternic realitatea scaunului de la birou... Da, mult mai mult sport, bineinateles, un teren de
tenis la Lhasa pentru sapte ani in Tibet confortabili.Traversarea de la 2900, first Everest view point, punte lunga peste confluenta Kosi, drumul se imbunatateste.
Porterul al carui nume l-am uitat din primul moment zambeste incurajator din spate.
Infierbantat de febra ajung la Kailash, cateva casute din placaj care sunt epitomul confortului occidental acum- un
pat, o patura, si ceai. Urmatoarea zi intre paturi cu doua Economist mai vechi si ceai.Discutii lungi la masa in bucatarie. Sherpa, o specie de Tibetani traind in Nepal dealtfel, extind conceptul de
bucatarie la cel comercial de dining room. In dinaing-ul pentru turisti canapele de lemn sunt insirate, mai multe,
de-a lungul peretilor acompaniate de mici birouase din lemn pe care sunt aduse felurile complexe si, da, riscante.
Dar este frig in dining si masa si discutiile au loc in bucatarie, o varianta mica a dining-ului. dincolo de un fel
de tejghea femeile casei (vreo cinci) gatesc chestiuni in vase mari care fierb si in care se arunca casual ierburi
si bucati dintr-un aluat framantat in timp ce rad la replicile discutiei. Nu iau parte activ, dar rad activ. Domnul
in cauza e un sherpa respectabil (usor alcoolist aflu mai tarziu) cu ceva iesiri prin State, fosta companie de
trekking... in fine. Ce face el ziua. are o mica gradina. altceva? Nu prea mare lucruri. In sezon multi multi
turisti. da, rusii beau mult si vorbesc mult. da. si britanicii vorbesc mult, dar doar dupa ce beau. tot mult.
romani a mai vazut vreo doi, dar sunt raritati. Nu m-am aclimatizat foarte bine, inca dor chestiuni (sinusurile de
exemplu) desi sunt la putin sub trei mii de metri.
Seara urmatoare suntem invitati (ajung si ceilalti) la un chef pricinuit de un festival budhist. aiuritor complet,
muzica pop tibetana (da, exista), lumina galbena de bec, fetele expresive ale domnilor privind serios in cana cu
bere din orez, chang. Alba, organica, usor acrisoara. Un butoi mare albastru de plastic este vanturat periodic cu
un polonic. Ni se ofera de multe ori din lichidul alb, care ar putea provoca convulsii majore unui interior de
european. luam si varsam discret paharele intre pietre. Intr-o casa ceva mai departe barbatii serioasi joaca carti
( asul de pica este "Tiger") pe chipsuri din boabe de linte. fiecare boaba valoareaza zece rupii. Gazda noastra cu
ochii rosii din ce in ce mai injectati pierde. gramada de boabe se reduce u fiecare trecere pe care o facem. Suntem
invitati la masa, toata lumea ingurgiteaza serios cantitati enorme de dhal bhaat, orez cu un soi de sos de linte.
Mancam si noi cat putem. Fetze, multe fetze, unele curioase ori apatice. altii seriosi. toata lumea bea chang
dedicat. In grup, oraganizat. mananca in grup, organizat. noi ne eschivam asteptand un fel de rachiu local care nu
mai ajunge. Plecam intr-un final, ratand mult promisul apoteotic dans.Discutam in cateva randuri cu gazda noastra actuala de la Kailesh (numele unui munte sfant practic situat in tibet)
si cu cea trecuta de la top lodge. Aflam ca sunt frati. Cel de la Top lodge are o fata frumoasa in schimb. Urcam
dealul de 20 de minute catre casutele noastre din placaj cu fluturi de noapte mari si urati, si in drum trecem pe
langa doua perechi de ochi ce lucesc in noapte in tufisul des de langa o cascada sinistra si uda pe care o
tarversam. Asumam ca sunt iaci si mergem mai departe.
A doua zi traseu lung de sase ore pana in lukla. Ajunsi jos ne cinstim pe noi si pe porteri cu bere la un bar
pustiu (trei mese de plastic alb pe iarba), avand argumentul muzicii- dire straits. Seara cade repede peste
ceaiurile nostre lemon si pizza himalaya. Extenuare. Pizza Himalaya buna. Iar ganduri necurate la adresa scaunului
de la birou.

Alte zile. Everest Base Camp trek

Zbor Kathmandu Lukla intr-un twin Otter care pare improvizat de un inginer
pasionat de aviatie. Aterizare pe aeroport la Lukla pe o pista mai mica decat
puntea unui portavion, in panta si cu un munte la capat. aterizare fain frumoasa
insa, si dupa trecerea prin camera pana la care bagajele erau tarate amabil de cativa
domni, ai ochi sa admiri dimineata frumoasa in Himalaia.
Miros de munte, aer de munte, mult mai curat. Este mai mult decat evidenta
trecerea intr-un alt spatiu cultural. Aici traiesc Sherpa, care sunt inruditi cu
tibetanii si mult mai putin inruditi cu newari din Kathamandu valley. Asta e un
lucru bun. pensiunea la care ne oprim sa mancam este adminstrata curat si frumos
de un domn Sherpa, calm si sigur pe el, care ne da sfaturi utile, mancare buna si
doi porteri simpatici care se inhama la rucsaci. Ar fi putut sa ne vanda absolut
orice, o tehnica desavarsita, o engleza de munte, aspra.
Plecam spre Phakding, drumul sta in coasta unor vai imense, prin nimic deosebite
de vaile noastre decat prin dimensiuni. De, probabil, zece ori mai mari. oameni
simpatici, case cu acoperis albastru, drum relativ lejer. un fel de plimbare la
urma urmei. care insa dupa trei ore se transforma intr-o plimbare obositoare.
lipsa de somn si stress-ul din kathamndu isi spun cuvantul. mancam egg fried rice
si noodle soup si plecam mai departe pe valea unui Kosi, umflat de muson,
zgomotos, spectaculos si traversat din loc in loc de punti foarte lungi din metal
imbinat flexibil, capacitate circa o suta de iaci bucata. Facute de nemti,
speculam.
Seara dormim in Monju, 2850 m, la o pensiune relativ modesta insa curata (un
element foarte important aici). Paturile-prispa pe care urmeaza sa dormim nu au
nici un fel de alte textile decat un covoras tibetan dat fiind faptul ca de obicei
se doarme in saci de dormit. noi nu avem saci, solicitam si primim paturi. seara
relativ frig insa paturile sherpa sunt calduroase. dau un telefon in Romania care
ma costa de 16 ori cat cazarea, si dormim de la ora opt seara. Aici se modifica
cate ceva in fiziologie si orele opt sunt destul de inaintate.
La sase all up, masa, si plecare catre Namche Bazar, 3400 m. Drum mai spectaculos decat cu o zi
inainte si pe ultima bucata de doua ore cu o urcare extrem de abrupta dar, sa
zicem, sub Piatra Craiului. Trecem pe langa puncte de unde ar fi trebuit sa vedem
Everest insa sus e vreme inchisa de muson. Jos e soare intens care arde mult mai
tare decat la nivelul marii. Ne straduim sa ajungem cat mai repede, ploaia este
exacta- dupa ora doua ploua. In Namche facem un dans pentru a selecta, europeni
ingrozitori, cea mai buna pensiune. Destul de primitiv si rudimentar totul,
relativ scump, insa mancarea...buna. Sau safe ar fi cuvantul cel mai potrivit. in
continuare acoperisuri albastre la cele o suta de case din piatra sculptata
manual. copii cu ochi oblici, simpatici, privesc din porti. miroase a fum de
rasinoase.
In provincia Khumbu, parcul national Sagarmatha (numele sherpa al Everestului, cel
chinez e Chomolugma) nu exista un alt mod de transport si deplasare decat "on
foot".
Pe drum ne-am intersectat cu zeci de porteri cu incarcaturi incredibile, tabla,
scanduri, zeci si zeci de kilograme.
Oameni cu picioare musculoase, vanoase, care nu te privesc, parca nu existi, trec
cu incarcatura in spate, tiruri pe autostrada, decisi. Si, ne depasesc, in timp ce
noi avem rucsacii carati de porterii nostri simpatici.
In namche vremea este inchisa si scriu de la advertizatul - cel mai rapid internet
din lume. cu satelit and all. care ma costa pe o ora cat noaptea de cazare.E frumos aici la sherpa, si daca nu ar fi fitzele noastre de europeni obsedati de
confort ar fi si mai misto. dar probabil ca fitzele se mai duc in timp, e o
chestiune de adaptare, la fel cum astept sa ma adaptez la oxigenul mai rar de la
3400 de metri.
Acute Mountain Sickness is in our minds now. Se poate muri de edem
dupa 3000, depinde cum reactioneaza corpul. Sper sa reactioneze bine.
Hartile cu drumurile din zona sunt exilerante- pe aici, exact pe aici au trecut
Hillary si Tenzing si toate expeditiile de nebuni catre Base Camp. Multi nu s-au
intors. Este un aer misterios si puternic al Everestului, care ne fascineaza si pe
noi, amatori fara nici macar saci de dormit. Dar e bine. Daca e ok dimineata, maine Tengboche.

Kathmandu proteste. stop.Bhaktapur istorie piatra rosie

pana acum douazeci de minte cand am pierdut niste poze fusese o zi
buna. acum e doar sase douazeci si am impresia ca ar trebui sa fie mult mai mult.
un account. trezit dimineata dupa zece ore de somn,
mers mic dejun. unt gras (probabil de iac) cafea ciudata, omleta
ciudata, gem ciudat. era optiunea continental de la breakfast insa un
alt continent probabil.
dar am mancat, tot bineinteles. am iesit in soarele care loveste, da,
in cap ca o sabie, si am mers prin thamel pana la o agentie de zbor
unde am negociat pret de jum de ora o reducere neta de 120 de usd. ok,
adica, all set, iau o ricsa foarte sigur pe mine si trec din prima pe
langa un grup mare de domni care strigau si fluierau neturistic, cu
expresii debordand neelegant de entuziasm revolutionar. Menshevic ce
sunt, ascund aparatul de fotografiat. Aparent problema cu vice
presedintele, cum spunea Kathamandu Post de dimineata, "duce tara spre
anarhie". Nu-i un cuvant bun cand esti turist. merg merg si se opreste ricsa. ricsarul da din cap si zice no no. eu
zic go go, el arata cu mana. in fatza (nu se vedea de tenda de ploaie
a ricsei) in fatza zic o multzime mare deasupra careia zburau vesel caramizi
din acelasi praf rosu (oxid de vreun fel) care inunda toate strazile.
adica, protest, de adevaratelea, in direct, pe viu, la circa 20 de metri in fatza. zgomot pe
masura. fluieraturi, trosnete, tot tacamul. dau sa cobor usor confuz dar mimand siguranta,
cand deodata, pac, o ofensiva a jandarmilor (armed police called arround
here) toata lumea schimba frontul si incep sa fuga, totzi,
dedicati, cu suflet, spre mine si ricsar. sa mor daca va mint. here I
am, eu cu ricsarul, si vreo trei sute de revolutionari, anarhisti and
all, charging. eu dau sa fug, ricsarul tipa dupa mine sa platesc. ok.
opresc, dau o suma considerabil mai mare, si plec alert, pastrand
demnitatea de turist. in spate frontul se stabilizase relativ.
ok, ocolesc prin spate, un alt ricsar, care vazuse scena, alearga dupa
mine si promite ca ma duce el la Malla hotel. am uitat sa va zic,
malla hotel are niste porti mari mari de fier gros cu usite mici prin
care se uita portarul. ma intrebasem eu de ce se intampla asta, insa
acum aflasem. demonstratia era exact la usa cu pricina, din motiv ca
pe strada erau doua campusuri de studenti, care furnizeaza the bulk of
the revolutionary forces. Anarhistii. in fine, ma feresc abil de cel
de-al doilea ricsar, intru in final la hotel pe o poarta dosnica. nu
stiu de unde m-am gandit eu ca ar fi acolo, instinctele inca
neatrofiate de mancare buna si mers cu volvo.
inauntru, acelasi doorman deschide curtenitor, saluta in pozitie de
drepti, neafectat. la doua minute apar ceva francezi usor albi la fatza. de afara
se aud infundat fluiere si bufnituri (explicatia bufniturilor erau
caramizile ce zaceau mai tarziu pe strada, eroic).
Cum decisesem inca de ieri sa merg la Bhaktapur (un oras vechi, mai
curat si mai elegant, din Kathamandu valley) solicit check out si un
taxi. cei de la receptie, usor solidari, dau sceptici din cap. no
taxi, many stones. In fine, dupa negocieri si pret triplu, domnul de
la receptie ma conduce la doua sute de metri de hotel, in costum
negru, uitandu-se circumspect in stanga si in dreapta. grupuri de
jandarmi obositi discutau cu localnici. pe strada multe caramizi.
altminteri oarece liniste. Receptionistul spune ca s-au dat telefoane. the road to bhatktapur is
clear. vine si taxiul, ma urc, plec. in cateva intersectii taximetristul discuta cu politistii daca drumul
din fatza este liber. era liber si iata bhaktapur intr-o ora.
Cazare mai putin splash dar ieftina si buna (20 de usd) in Taumadhi
Tole si bere racoroasa. aparatul foto, lonely planet, palaria ridicola
de turist. nu prea sunt sanse de blend in. orasul e superb in felul
sau propriu, o arhitectura de caramida rosie mancata de vremi si
musoane, domni serioasi discutand la nesfarsit, copii murdari fericiti razand in strada, multa culoare. nu prea munceste nimeni decat niste doamne care fac nu stiu ce la ceva ulcioare cu orez brun. rosu de la sariuri,
negrul bivolilor din mijlocul strazii. multe pokhari, bazine de
pastrat apa, extrem de mizerabile, in care localnicii se spala cu
oarece candoare. Durbar square, zeci de temple, alte squares.
indicatii la the walking tour in lonely planet: "from Tachupal Tole
turn left down the side of the Pujari Math. At a square jog right (by
a small deity), left, right, at a second small square and left again
at the main square". Pe bune, sunt foarte multe small daities. Si continua asa. un reper- "swing north- look for strange leatherface
hanging on the north wall". Cumva inteleg autorii, strazile nu au nume
sunt inguste si toate absolut la fel. Evident, m-am ratacit de tot si
de multe ori. In anumite parti ale orasului de caramida rosie nu erau
decat localnici pititi dupa vaci mari si ferestre mici, cu ochi
suspiciosi. un zambet ajuta, am observat. niste scolarite au inceput
sa se tina dupa mine (literally) si inganau niste cantecele rimate (I
could tell) si radeau de se prapadeau. nu cred ca ziceau ceva foarte
magulitor, ca prea radeau. Intelegeam ceva cu american-tan-tan, ciucutan sau cam asa ceva. In fine. navigand curios si facand sute de
poze printre vacile aurii (de bronz) cele negre- reale, caini - e
singurul loc din lume unde sunt mai multi caini decat in Romania-ajung
in genere pe unde voiam. multe temple, un ghat- loc de imbaiere
rituala si de ars mortii- mic si la un parau extrem de murdar. Ma
indoiesc de calitatile purificatoare ale apei in cauza. Lingamuri mari
de piatra, yoni mari de piatra. un shiva foarte bucuras sa te vada,
gol fiind. sculpturi, fluiere, cutzite kukri.
in fine, fara sa fiu rau, multa mizerie. am observat, fara sa vreau,
in vreme, o oarece legatura (coincidenta probabil) intre o majoritate hindu si chestiunea asta. de exemplu pe
statuile din temple se aseaza tot felul de chestii, printre altele
intestine reale de animale. in fine, trebuie sa iti amendezi
definitiile europene asupra sanitation and stuff, insa multa culoare,
mult mai aerisit decat kathamandu, mai vechi, cu un sens precis al istoriei.
De-a dreptul frumos.
Oamenii astia se vede ca stiu exact de unde vin. la fel stiu
de unde vin domnii din piata care canta la niste instrumente ciudate imnuri hindu
as I write this.
Partea proasta.. am dat fara sa vreau un format la cardul de poze,
urmat imediat de un cancel, in schimb acum cardul imi arata ca e gol.
daca cineva se pricepe la recuperat rog o sugestie.
Erau ceva poze absolut memorabile- omul cu gaina- incercand
convingator sa o vanda din mana, inclusiv mie, cantarul de lemn pentru
capre in full use cu pietre drept contragreutati, sfantul adept shiva,
ascetic, cu o casca moto pe brat.
Acum, zic, ma voi intoarce pe terasa (stau langa roof top terasse) si
voi bea un alt carlsberg si voi gandi la lipsa de sensibilitate
religioasa. Nici o mantuire de aici, pentru moment, sunt un turist cu
palarie verde si card gol de poze. dar e misto. atat de mult in atat
de putin. daca stiti senzatia aia de la white dragon cand timpul se
lungeste si se intampla multe lucruri si apoi aia de n-au fumat zic
what the fuck man si tu intrebi cat e ceasul. ei, asa e.

kathmandu 1

prima zi la liceul militar. tunsul, invazia barbara a alteritatii.Acum alteritatea se manifesta in forma unui tantar care sta pe ecran. e intuneric, ca intr-o biserica inainte ca
misterul divin sa tipe din rarunchima tem ca ceea ce simt pe spate poate fi un tantar. asa benevolenta cum este, lonely planet, catering to the need of
the westernerinduce frici puternice. de malarie. retinerea de a bea bere everest. care, intamplator e proasta, si am baut
carlsberg apoi dupa o conversatie amabila cu chelnerul tot un zambet.
In prima zi in armata romana, mai batran un pic, in paltonul gri lung de stofa, inainte de a primi uniforma
albastra, cu picioarele pe marginea patului de fier. Intensa respiratia grea a diferitului care sta asupra ta, de
beton, de granit. acolo avea sa fie rezemat akm-ul vechi din 64, la marginea patului
acum aud cateva limbi in acest internet cafe cu lumina complice. sunt power cuts frecvente. miroase a india, a
descompunere, a mantuire in nirvana dupa cicluri nesfarsite in samsara. ploaie de monsoon.
intre timp, aici, in samsara, cam pute, drept pentru care ardem niste mirodenii.se vorbeste familiar poloneza intr-un colt. am incercat sa dau telefon de la un phone booth Voice over, ingust, de
lemn, din placaj refolosit inca inscriptionat.o lumanare mica arde intr-un colt, inauntrul cabinei din placaj telefonul tot suna ocupat, ca si cum, simbolic, de
aici nici un semn nu razbate. vatuit, doar aerulvodafone ( sa fim mantuiti cu vodafone si aer conditionat) tace. Vodafone tace ca un prost.din ce spune poloneza inteleg cuvantul pantera si cuvantul politie.
In zbor- qatar de sus arata ca o scena din panzer general, misiunile din desert. absolut la fel.
sunt tantari, zboara in jur. ia-ma anofelule. stau la malla hotel, up-market. simt nevoia sa splash pentru a combate mirosul dulceag de cadavru si mirodeniile.
mancarea a fost buna. carlsberg o copie reusita. se clacsoneaza tot timpul, in fundal sau la fundul tau. poloneza
vorbeste in draci.
dobje. de afaram neverosimil, se aude muzica cubaneza. azi am vazut o demonstratie impotriva vice presedintelui sau
ceva. cu figuri din paie carora li se da foc etc.dobje.incerc sa decid asupra optiunilor. cu siguranta everest base camp si chitwan national park. pokhara poate.

Brumaru

Brumaru, domnul. Savuros. mai ales cv-ul

Alamanahul BTT

Tableta din Dilema a Iulianei Alexa, despre Asia- peltea concentrata de superficialitati ridicole.


"Angkor este... enorm".
reprezentarile religioase sunt kitsch (Kitschul cui? e o chestiune de raport, si ne raportam impreuna cu parerea iulianei despre arta religioasa).
Exista inegalitate si nu e bine (un ghid se ofera sa o duca in brate peste o balta)
E cald
Dumneaei se vede cu ochii mintii frantuzoaica boema de 25 de ani indragostita de un american bogat insurat (ei, unde e egalitatea)
Myanmar "pare ireala"
Poparele sunt sarace, japonezii nenumarati
La final (sunt in dilema- climax sau anticlimax) aflam ca "las o ghirlanda parfumata langa o zeita roz si calc iarasi, desculta, prin ploaie"

Atat lirism, sensibilitate... Multumim, Iuliana Alexa. Foarte folositor si placut la citire.

Romanii, zic, atat de prinsi de glie si de apartamentele lor mici din Militari, gasesc mare lumea cea mare

Ma numesc Gustav. Sunt aici de cateva luni. As vrea sa ies, in schimb nu stiu exact cum.

JP Morgan catre Ford

"Cu toate acestea, a continuat gazda, admir ceea ce ai facut. Desi, recunosc, am presimtiri negre in legatura cu un automobil lasat pe mainile nu stiu carui mongoloid care are cateva sute de dolari de cheltuit, trebuie sa admit ca viitorul este al dumitale"

E.L. Doctorow, Ragtime

picture:

Ford and Model T in Buffalo, New York, 1921

De ce nu, Asia, din nou

Alea jacta est, once more
Pentru pacatele noastre, de data asta Nepal
nu prea mult trekking, dat fiind musonul

ARDOR

In fapt
au fost concursuri de impromptu in tren in drumul de 16 ore spre Baile Felix, nopti lungi de discutii in holuri de hotel, flow-charturi mazgalite supranotate din care la sfarsit nu se mai intelege nimic, asteptarea de jumatate de ora ca opozitie Parly, cu cafea, sentimentul placut al victoriei, arbitrii flegmatici
Discutiile din sediul de la Ibraileanu din Iasi. In tren despre Corpuri de iluminat.
Grupe, Sferturi, Semifinale, Finale.
Orgolii.
Middle East, politici, ... NATO, berile, prietenii
Tautologii evidente, interventii agresive,
Domnisoare timide
Vorbitor 1, liderul opozitiei, primul ministru
Sedinte de arbitraj interminabile
Cross
Prietenii din gari, din trenuri. Genii si epigoni.
Echipe ascultand decizia mimand indiferenta
Complicitatea
Conventia superioritatii mind over matter
Zambetul ironic.
Obiectie! Timpul!

cetateni

Ardoare civica

http://www.lorin-fortuna.ro/

am gasit cautand un hotel la Tusnad

Reasonable reason

Noise traders are irational traders who create noise in the market and are a potential risk to rational traders. The rational investor will price this risk into their prices.

Vilegiatura, welfare state

Lancezeala dizgratioasa si fardata urat a Europei in fatza unei lumi ce o ia incet si sigur razna:

Natiuni, ca Germania, de exemplu, care isi trimit in lehamite soldatii in Afganistan, dar nu in sud, zona periculoasa. Un front real acolo ca sa nu fie real aici, un front unde se confrunta Atena si Roma cu Saladin.

Frica de a judeca si de a impune, nu numai in afara, dar si inauntru, de dragul unui multiculturalism nou de o generatie a carui fiece vorba merge flagrant in pofida intregului corp de cunostinte transmis de memoria transistorica.

Europa, descoperind placerea vacantelor TUI, uitand ca prosperitatea si securitatea nu sunt permanente si nici firesti stari ale naturii- primejdia si insuficienta resurselor primare sunt starile firesti.

Iar daca se pun sub semnul intrebarii piata si capitalismul de dragul egalitatii se distrug in fapt exact conditiile de producere a bunastarii. Si daca se tund cheltuielile militare si tinerii high on pot sunt gata de extreme la concerte dar rad amuzati de perspectiva de a se inrola pentru a pazi o cauza sau o primejdie (care nu, nu sunt imaginare), atunci viitorul va fi diferit de prospectul TUI.

Tango

Cainii latra in surdina, negru codrul Politehnicii tresalta in somn intr-o nuvela fantastica, visand domnisoara cristina dansand cu sarpele.
Un brici Solingen- cumparat intr-o piata mica, Pi, dupa colt din Rambla, cu niste copaci, o catedrala si un magazin mare cu jucarii din otel pentru barbati vechi- deci un brici Solingen incercat de un novice duce la rezultate dureroase, dimineata de duminca. Apoi zi densa, apasata, 3 G's, traversata intre investment finance, somn greu si curbe fine teribile desenate- in carbune, pe hartie alba din orez, subtire si fina- dar mai apoi dupa zi, seara, pipa Virgo (neincercata adica, scurta si groasa), la 12 noaptea se umple cu captain black, si o sticla de whisky rece ca un vis strasnic si dur, baut anume fara pahar, asa, doua-trei gaturi scurte. Zgomotul- up and down scurt, pret de o inghititura. Rotocoale de Fum.
Cu voce puternica ragusita de la Monte Cristo no.1, Al Pacino danseaza tango si Ferrari.

Say officer, you look familiar... haven't I seen you in the officer club in Da Nang?

Men talk. Da Nang...

Am fost in da nang, orasul, plaja respira sacadat sub nisip incercand sa scape din stransoarea puternica a unui razboi care nu poate fi uitat, urland ingropat agonia unor vremi ingrozitoare si barbatesti. Din sala de asteptare, din aeroport, se vad hangarele avioanelor de vanatoare, cele de atunci.

Cred ca orice barbat are nevoie de un razboi.

Cut

Ritual despre lucruri vechi- onoare, in special onoare, parfumul femeii frumoase, roshu burgundy si costume gri petrol si navy blue.
Capitan black si whisky rece, Rotocoale de Fum, si vocea puternica a colonelului.
Acum la unu noaptea. Nu stiu care e legatura dar este una. Tango, ferrari, solingen, piata Pi, colonelul. Somn acum.

The hobbits, final battle: Mortgagee & Mortgagor

"the Mortgagee protects his interest by lending only a proportion of the value of the property and enquiring into the financial status of the Mortgagor"

Tabloidum tremens, un fel de agitatie

Pornind de la unul din ultimele numere ale Dilemei, gasesc mult prea facila argumentatia pe care o ofera jurnalistii confruntati cu intrebari referitoare la calitatea din ce in ce mai proasta a productiilor scrise, vorbite sau televizate.
Ea, explicatia, suna cum ca asta vreti, asta dam. Ceea ce omit sa mentioneze acesti domni este puterea fascinanta a acestor productii, (pe care altcumva se pricep sa o foloseasca), de a crea realitate.
Mass-media creeaza realitate. Asa cum creeau inainte vreme realitate artistii, scriitorii, Dumnezeu si, cu voia dumneavoastra, Pygmalion, la fel astazi fabrica realitate jurnalistul. Mai mult decat atat, detine aproape exclusiv acest drept, de multe ori in pofida, in ciuda, si alterand, realitatea in sine.
Odata eliberata in existenta (Das Sein :) aceasta realitate, expusa si agitata la lumina soarelui primavaratic, ea produce cerere. Nu e ca si cum discernamantul semenilor nostri ar fi atat de antrenat pentru a distinge intre dejectii si placeri apolinice. E mai degraba ca intr-o lege keynesiana, unde productia creeaza propria cerere. In momentul in care fabrici realitate te confrunti cu primejdia (si responsabilitatea, vai ce cuvant untrendy) ca acea realitate chiar sa inceapa sa existe la propriu. Astfel, atunci cand compatriotii nostri citesc pe rupte in metrou RING iar actorii jalnici al telenovelelor publice –ioniontiriacandreeamarinsimutu- isi agita fustele in public, nu este atat vina publicului (victima bovina) cat vina creatorului...
Pe o piata a realitatilor alternative (rating-ul da masura existentei “mai degraba”), putem insa sa ne relaxam alegand, clickoizi, realitatea care ne convine. Pe mezzo de exemplu.

Teach me the basics, Obi-Wan

"Management and finance theory tells us that in a well-organised business, each section of the business should arrange its activities to contribute to the attainment of corporate goals. Central to this function in a corporate entity is the maximisation of shareholders' wealth. This is basically done by the generation and management of cash, which is the fundamental concern of finance. "

Judge Scalia

I really like this guy. Living Constitution my ass. The only Constition is the one wrote at the time, not the one judges think should have been written. Yeah.
Sure, in the Oriental country where the laws are mere poems flimsy in the spring wind this debate is pure phantasy.

Well, not to forget, Judge Scalia really means it: he has 9 children (officer, priest, judge etc). Maybe that is why he so influential.

newspeak

“Orice rectificare a gandirii implica o politie a gandirii. Mai devreme sau mai tarziu, intr-o masura mai mare ori mai mica, toti adeptii de buna credinta ai corectitudinii politice vor trebui sa descopere pe cont propriu ca modalitatea specifica de control social al gandurilor (prin interzicerea anumitor cuvinte ori expresii), pe care o promoveaza ideologia corectitudinii politice, nu difera prin nimic de vechiul ideal fascist ori comunist de ideologizare fortata a societatii”

Check out the newspeak dictionary, especially the 2006 section, it is kinda fun

http://www.newspeakdictionary.com/

Books and Britannia

Baiuteii fratilor Florian, extrem de bine scrisa, alert, sinestezic, literatura de buna calitate cu promisiuni pe alocuri de foarte buna. Dupa ceva vreme vom vedea lucruri speciale de la acesti domni, daca vor avea metoda si dedicare pentru literatura in sine- ii paste primejdia ziaristicii doara.

Radu Paraschivescu, Ghidul nesimtitului- boring. slabut.

Irvine Welsh, Filth- literatura de cinema prost. Violenta verbala, detritusuri, pornografie mascand slab un scriitor de mana a saptea. In curentul care inlocuieste literatura cu secventialul cufurit de cinema american, incercand sa spuna ceva dar reusind doar sa se agite transpirat. Poate reflectand dealtfel structura, moravurile si unsorile unei societati, britanice ea dealtfel, in disolutie, navigand dezordonat intre tolerante excesive si intolerante rau mirositoare.

Britannia does not rule the waves anymore. Din pacate. Mi-am dat seama la muzeul maritim din Greenwich- lume putina, exponate debile si peste tot foarte vizibila rusinea de-a fi fost invingatori si administratori de imperiu.

Altcumva literatura unei vremi spune multe despre vremile si tara in cauza.

Cartile ca scrisori intre prieteni (Sloterdijk) spun totul despre prietenii respectivi. Cartile ca mituri solidarizante ale unei societati s-au fumat, societatile se (des)solidarizeaza la televizor.

tara noastra, revisited

In ultimul timp mergand cu trenul din nou dupa ce mai inainte nu mersesem cu trenul (clar pana aici), deci in ultimul timp am observat ceva ce inainte vreme nu era de observat- pungile.

Sunt peste tot, agatzate de cotetze, fluturand jucaus roz in copacii probegi rataciti in campie (ha!), campuri intregi de pungi, rostogolite, agitate, plantatii vaste, culturi cat vezi cu ochii, se unduie in vant, asteapta combine duduind si tractoristii aburiti. Uneori sunt intoarse sub brazda si puiesc in liniste pungutze mici de bomboane.

Acum, dincolo de notiunea de biodegradabil, singurul lucru care poate linisti este ca pungile sunt din petrol care petrol nu prea mai este (brace for impact, gentlemen).

Deci, voiam sa zic anume ca sunt multe pungi in Romania.

P.S. In context de environment, tren si petrol- e mai misto cu trenul pentru ca poti citi una-alta si ai priza de laptop la Intercity, care pe ATR-urile alea inghesuite nu exista. Care ATR-uri sunt scumpe in comparatie cu orice companie aeriana pe, indraznesc, orice distanta din lumea locuita- oikumena- pentru ca TAROM traieste intr-o fantasy world (visul capitalismului monopolist) unde suntem penalizati iara pentru ca suntem serviti de companii romanesti, aviatice de data asta.

hic et nunc

Si daca ne-am inselat tot timpul si daca psalmii sunt doar de la cernica pe malul lacului lamentare de om singur, si daca the brain scientists, mesterii creierilor noastre, au dreptate. Si daca ivan si nu aliosa karamazov are dreptate, si daca fapta lui raskolnikov nu este decat o interferenta intre atomii toporului si atomii din capul batranei camatarese…
O, Sonia, in seara asta iti este teama ca nu exista Dumnezeu.
Si in seara asta, Sonia, iti este teama in egala masura ca El exista si noi suntem doar parere si suflete slabe.

The last radio-show. a prairie home companion.

- What is your name, lady?
- My name is Asfodel. I am an angel.

odisee, steaua canopus, alergare spre rosu. stop.

Pai... am desfacut acum sticluta mica de Cabernet Sauvignon de minibar, dupa dus, si stau la geamul de la etajul zece peste piata unirii. Nici o schimbare, timpul are rabdare nu cu minutele ci cu incapatanarea turlelor de manastiri de pe linia orizontului, de jur-imprejur. Liniile inguste de tramvaie cutiute rosii si galbene intaresc impresia de oras fabricat, pentru Jim Carry naiv-circumspect. Prea liniste. Calm. Blondele brunele urbei plutesc in lumina laptoasa pointilista a orei sapte, in aprilie. E cald la Iasi. E o stare anume, lotofagi si sirene, la capatul unei odisei prin lumi mai agitate. E bine, la Iasi.

15 minute

Am luat pipa de la locul ei. Am cautat tutunul si am umplut pipa incet. Am presat cu degetul mare prima transa apoi am mai luat un pic pe care l-am presat mai putin. Am aprins chibritul lung Cohiba si l-am adus deasupra pipei curbate de la Odesa, din lemn muscat la capat, detinut, apropriat. Am tras de cateva ori si rotocoale parfumate au prins a se ridica. Am sezut pe covorul visiniu si am privit prin geamurile mari ploaia care cernea ceata Bucurestiului. Peste parcul aproape verde, ploaia cernea ceata si fumul se ridica agale. Concertul numarul cinci. Am dat un pic mai tare si am gustat din cafea. Am incercat sa mai citesc din the 14 page report on asset management dintr-un Economist din martie. L-am dat deoparte si apoi am stat si am fumat. Gustul de cireasa afumata al fumului. Gustul de cireasa afumata al pianului. Aici la poarta orientului, unde e lejer, duminca.

Serengeti

In debara sta frigiderul cu frig. El mormaie si troncane noaptea, fiind in viata. Cand e lumina stinsa cloncane ciclop sugubat cu ochiul albastru. E un senior.
Tot acolo mai sunt bocancii de zapada folositi rar si cu o amortizare infecta, adica afacere proasta. Vecini afabili sunt sacul de dormit (-18, cehesc), pioletul, fantoma unui pisic negru pe nume Klaus, fotografii vechi, o sacosa cu cartofi noi si o sacosa cu identitati vechi sepia.
In partea ceastalalta sunt cuptorul micro si masina de spalat, emailate, indragostite, zambarete. Inchid usa debaralei, Salambo, si in fapt numeroase chestiuni se intampla in campia uriasa intinsa in soarele alb al dupa-amiezii. Se spun povesti spuse rar. Sacul de dormit si pioletul de exemplu au o poveste cu primedjii si ispite, cu totul incapsulate in spatele usii wenge. Sunt si povesti boeme, cu absint, pariziene, fauviste. Astfel debaraua este un serengeti al povestilor private, de amor. O lume intinsa ca o piele moale de sters ochelarii, care pipaita spune de fiinte fantastice moi.

"Banish plump Jack and banish all the world"

„Bine dispus pana la nesimtire, fanfaron, pofticios, chefliu, iute de gura si gata de sotii, greoi si usuratic, pe scurt gras, gras de rang cosmic, Falstaff..”

Nu m-am putut opri sa nu ma gandesc la acesta alergare spre rosu a domnilor si doamnelor prin parcuri. Ridicolul absolut el efortului lipsit de sens, pentru a arde calorii, straluce ca desavarsit impotriva firii.

Risc un excurs. Explicatia e probabil undeva in confruntarile dintre papistasi si reformati, cam acolo unde nesabuirea renasterii catolice face loc cumpatarii reformate ce se transforma incet in acumulare de capital si sanctifierea rolului jucat aici, in lume, prin profesie, ca Beruf, chemare (in engleza anti-papistasa „calling”, tot cu sens religios).

(Acea zicere a lui Franklin despre cum trebuie sa puiasca banii pusi deoparte, observata cred de Weber, de-a dreptul zgarcenie acceptata social.)

Baietii astia, protestantii, dau un sens religios existentei in lume qua lume, sanctifica profesia, esti damnat de la inceput asa ca ai pus-o, pune mana si munceste basically. Strange banii, care vor face si mai multi bani. Nimic nou pana aici.

Dar zic, fiind domnii astia atat de corecti si atenti cu trecerea lor prin lume, irosirea mancarii prin overfeeding este un pacat la fel de mare ca si irosirea banilor prin cheltuiala.

Asa incat redarile grafice ale vremii sunt anume catolicii mai rotunjiti, reformatii mai indarjiti si slabi rau.

Dupa cum rolul in lume trebuie sa fie conform cu cuvantul Domnului exprimat prin Beruf – sa iti faci treaba bine si sa nu consumi aiurea (ceva similaritati cu teorii moderne ale sustenabilitatii?) la fel si rolul stomacului in lume este dureros limitat la o nedemna, frugala soarta: a mentine pre-damnatul in functiune spre a produce, da, bunuri si servicii. Ok.

Adica, mancatul pe sponci e de la Dumnezeu, imbuibatul e de la nefartat.
Calugarii rumeni binedispusi catolici si Falstafii trec drept facatori de rau asociati curviei de la Roma.

In paralel cu geneza capitalismului spiritul protestant aduce in lume cultul omului slab care isi vede de treaba lui, fara sa petreaca prea mult. Modern corporate culture all the way. Nu iesi in evidenta. Faci exercitii in fiecare zi, ai asigurare de viata, contribui la pensie. Pui deoparte, esti tuns scurt. Ai o profesie. Esi slab si fit.

Teroarea fitness-ului ca si cuvant al Domnului sta asupra noastra in formele dibaci deghizate ale cultului Brave New World al sanatatii imbecile.

Sa fim gonflabili ( Huxley, va rog).

In fine. Asta pentru ca in seara asta nu am avut chef de mers la sala si am citit din Minima Moralia despre Falstaff.

Si cazul advers: redarile grafice de olandezi protestanti implica forme rotunde, urate, si pesti morti in naturi moarte.

Primavara neagra, pentru cine nu-si da seama, vespasiana cu henry miller. lumea muzicii trasa pe plastic. viata dupa moarte. insula si braconierul

Adica, zic: ce latra cainii astia, zic, taximetristul zice, pai e noapte, zece cani, zic, cum zece caini, el zice cum ca atunci cand a vrut basescu. Inainte am luat shaorma dupa ce am fost cu Colllin si cu baietii si astia nu inteleg mare lucru IRR and stuff. Acum in taxi este doua noaptea. Ce ai zis zice taximetristul cel gras si simpatic, Zic, totzi cainii astia. Pana si Catalina era sexy in seara asta. Si, imi dau seama ca Sunt tacut ca un petrolier intr-o stramtoare, dardanele sau canalul panama. Sau suez asta de l-a luat nasser. Acum in dormitorul care trece prin usa franceza in birou, nu e nimeni decat patul zen cu lenjeria sifonata. Acum doamna Emilia doarme dar ea a facut curat la linie, la puncte, Morse. Cum suntem noi. Pe plaja, Omaha beach, atacul din razbouiul Crimeii, waterloo and Wellington. Cum suntem noi. Domnisoara, voiam sa spun ca nu am invatat nimic. Daca vreodata ai avut iluzia ca stiu ce si cum, as vrea sa iti spun ca eu nu sunt nimic din ceea ce crezi tu ca as putea fi. Acum am coborat din taqxi, taximteristul simpatic, si nu am nici o reteta despre lume. Lumea in fata mea asternuta pe asflatul ud uns cu ulei unsuros… sunt un mijloc de transpprt. O monada. Nu am vrut sa spun nimic pentru ca insasi spunerea este un efort politic prin care v-as transmite ce cred eu despre viata, o violare impardononabila a potentialului vietii de a spune despre sine.
Prieteni, de spus este cantecul surd al sirenei in creta, buzele senzuale ale laurei volocaru atunci langa semnul de circulatie ciuruit de gloante in valea aceea verde. Stiti ceva ? ma prefacc. Ma prefac ca stiu ceva atunci, acum cand nu stiu ceva. Volocaru e cu baiatul ala inalt si slab, Valdemor, cum zice irina lui Claudiu. Timpul se scruge prin noi ca un matz negru cu numele Klaus. Uite asa se folosesc literele, fara cuviinta, spunand lucruri ce nu era indreptatit a fi spuse.

Inter alia

"Forta francitatii, acea libertate cu care gandirea aborda omul, cetatea si Istoria, acea impetuozitate intelectuala franceza, atat de putin carteziana, a lasat locul unor prudente tatonari, precum acelea pentru inlaturarea minelor. Da, asa arata astazi francezul care gandeste: o inteligenta infofolita in nenumarate straturi de protectie, si care tatoneaza, se strecoara printre subiectele interzise, se taraste pe un camp minat, inspaimantata de o posibila explozie.
Si daca toate minele acestea n-ar fi decat imaginare? Si daca nu am mai fi obligati, cand incepem o discutie sincera, sa cantarim caracteristicile etnice, sociale, sexuale etc. ale interlocutorului nostru si sa ne cenzuram in functie de aceste criterii? Si daca ne-am putea recapata verticalitatea si vorbi cu glas tare? Ca Voltaire in momentele lui cele mai bune. [..]

subiecte de risc ce cad sub anatema gandirii stereotipe

decolonizarea dezastruoasa pentru cei decolonizati?
Secesiunea Algeriei, nefasta aventura pentru locuitorii acelei tari?
Imigratia in valuri, fara stavila, care distruge orice sansa de integrare?
Amenintarea islamismului?
Realitatea sau himera antisemitismului francezilor?
Activismul exagerat al minoritatilor de tot felul, cea homosexuala intre altele?
Calamitatea comunitarismului?"

Andrei Makine, Franta pe care uitam sa o iubim

Internationala a patra- a copiilor

I found this link rather funny. What a scandal :)

Vesti din Outremer. Armistitiu in teritoriile ocupate. Unde sunt inamicii de altadata?

"On 5 November Damietta fell and the Franks held the town for two years. Kamil, alarmed by the news that Genghis Khan's hordes were making a bloody entrance into the Islamic world, again offered peace: Damietta for Palestine. This time all three Masters agreed with the king but the greedy overbearing cardinal refused. He wanted Cairo. John retired to Acre in disgust, but in 1221 Pelagius summoned him back. Once more Kamil offered generous terms, but in July the crusaders marched on Cairo.
Incredibly, they became bogged down in the network of canals in front of the great city and were sorrunded by the Turks; starving and without hope of rescue, King John was lucky enough to save himself and his army in return for Damietta. Kamil, who lacked none of his uncle's charm, invited the crusader magnates to a banquet and sent provisions to their troops.
When news came to Damietta that it must be surrendered, Italian merchants who hoped to use the town as a trading base rioted, one Templar being killed and a Teutonic Knight wounded during the uproar"

Desmond Seward, The Monks of War, the military religious orders

Foto: Franisc d'Assisi intalneste pe Malik al-Kamil

Raspuns pentru Teo, introducere la tratatul despre starea si bogatia natiunilor

4. Well Teo, nu stiu de ce lasa de dorit, ce stiu este ca asta se intampla des

Paii.. In termenii propusi:

1.Europa (ca entitate cu politica externa si de securitate comuna, ceea ce nu se intampla) poate fi, cred, mai bun "civilizator" decat US de exemplu, pentru ca ea insasi cultural multiforma si flexibila poate sa se plieze mai degraba pe spatii culturale straine. Cam de la razboaiele religioase incoace, Europa devine liberala- te las sa traiesti ma lasi sa traiesc- ca solutie la hai sa ne taiem cu macetele. Cu exceptii notabile, e adevarat. Ca fiu sinistru, pana si macelurile au fost organizate dupa aceea. Probabil Europa este mai sensibila la alteritate. (ca sa fim ironici, violenta gregara a fost inlocuita cu violenta de stat, dupa Westfalia, exceptie revolutia franceza si cea rusa, dar nu se pune, erau nebuni :)

Pe de alta parte, cazuta in patima de batranete a idealismului universitar (multicultural si "corect"), Europa nu are pragmatismul chinez. Politica de a acorda ajutoare conditionate de human rights records este complet naiva intr-o regiune in care human rights este a doua prioritate dupa ce trei baieti au fugit dupa tine cu macete cand ai fost sa cumperi tigari. Conceptul nu are circulatie, nu stiu ce inseamna, nu inteleg.

Deci, Europa are ce vinde, poate, dar nu vrea (n-are chef sa se ridice din pat), China vrea, poate, dar are marfa proasta (chinezarii).

2. Optiunea de policy (desi nu era un caz de policy, dar interpretarea ta incita) ar fi o Europa cu politici de securitate precise, cu mesaj extern coerent si cu abilitatea militara de a interveni peste mari in numele unor concepte morale predefinite si clare. Fiind si pragmatica in acelasi timp- piete de materii prime si de desfacere. Dupa ce faci liniste poti sa faci schimb, bunastarea din comert si beneficiile autostrazilor imblanzesc.

La care se adauga programe concrete de finantari pe infrastructura, export de expertiza tehnica etc- cam ce facea Uniunea Sovietica in 60-70 in lumea a treia, sau Japonia in Vietnam astazi.

Filosofia- politici active as opposed to idealisme de cancelarie

3. got it

Kristallnacht, Nakuru, 2008

Probabil anumite culturi sau poate chiar gene sunt mai predispuse la violenta decat altele. Aceasta poate depinde de masura in care regulile convietuirii (intru securitate si prosperitate- ce apartin comunitatii) au avut teren sa prinda. Adica, cumva, civilizatie.
Africa ultimilor 50 de ani. Violenta soft - adica cruzime civilizata, in limite europene- a colonizarii, mult exagerata de propaganda de stanga si de idealismul politic american de tip Woodrow Wilson, a fost inlocuita dupa decolonizare cu un tip de violenta inumana, care trece dincolo de ceea ce putem intelege.
Rwanda, Darfur, Congo, Kenya de azi. Kenya e un bun exemplu. In timp ce conditiile economice sunt clar pozitive si turismul at an all times high, e de ajuns un rezultat contestat al alegerilor ca totul sa explodeze. Aud azi dimineata stiri din Nakuru (destinatie turistica predilecta) despre 14 oameni arsi ieri de vii in case si multi altii hacuiti cu macete sau, cum candid spune bbc, clubbed to death.
Practic discutam despre ce este acceptat cultural ca fiind normal. Defularile tribale, instinctuale si atroce, au doar alte scene si pretexte prin bunavointa omului alb care a introdus modele politice si de comunitate fara fond real. Modelele ancestrale de relationare in societate reapar regulat. Definitiile universaliste ale ideii de umanitate isi vad astfel limita, confruntate cu o cruzime aproape animalica.
Intr-un mod ciudat si implicit, acest tip de violenta este acceptata ca fiind „a lor”. La fel cum crima de culoare din Statele Unite este acceptata cultural, implicit, mai degraba decat crima alba, ca fiind normala (rezultat al statisticii sau al prejudecatilor? Si nu sunt prejudecatile inductii ale statisticii impregnate in mentalul colectiv?).
Ce s-ar fi intamplat daca un grup de suedezi burghezi usor supraponderali s-ar fi suparat dupa alegeri si ar fi dat foc unor sustinatori ai opozitiei in casele lor sustinand focul cu masute yin-yang de la Ikea? E greu de spus, dar sper ca acest moment e departe, in trecut sau in viitor.
Exista civilizatii superioare si inferioare? Europenii i-au invatat violenta pe africani si ei doar o reproduc? Europenii sunt vinovati ca au trasat state arbitare cu modele politice nefiresti? Au fost africanii intotdeauna mai violenti decat altii? Sau doar mai putin civilizati? Nu stim.

Ce cred insa este ca avem datoria de a civiliza si de a exporta modelele europene de civilitate (traire in comun). Pentru ca sunt mai bune fie si pentru ca daca va castiga opozitia avem oarece garantie (nu totala-Kristallnacht de exemplu) ca nu vom fi hacuiti cu macete in Bucuresti sau Lisabona (refuz sa imi amintesc de mineri :).
In legatura cu criza curenta din Africa, ONU vorbeste obsesiv in limbajul de lemn al drepturilor omului si asteapta solutii de la trupele A.U. care niciodata, repet, niciodata nu au fost eficiente in vreo parte a lumii. Motivul de fond al inactiunii - ar fi politic incorect sa trimitem oameni albi sa civilizam si sa oprim violentele. Plus ca africanii nu accepta asta (vezi Darfur). Atunci, multiculturali, suntem de acord ca fiecare tip de civilizatie are definitii proprii a ceea ce este acceptabil si tacem dracului din gura sau comentam neutru ca BBC.

Alamut, 1120

Alamut de Hassan ibn al-Sabbah, la plus belles ville du monde de ce temps-la, apres Constantinople

“il y avait encore autre chose que la forteresse, ses jardin, ses splendeurs, la somptuosite de ses banquets, ses boissons enivrantes et les poemes d’Omar Khayyam.
-Encore autre chose? demanda Francois soudain interesse. Et quoi donc?
Edgar eclata d’un grand rire.
-Les houris, dit-il. Elles etaient circassiennes, georgiennes, egyptiennes ou persanes. Plusieurs etaient ouighoures, kalmoukes, kirghizes, chinoises ou indiennes. Deux ou trois etaient japonainses. I y avait meme une Venitienne et une Andalouse.”

Jean d'Ormesson, La creation du monde

inlocuiri

in legatura cu punctul 1 de aici citesc in cheie teologica despre divortul dramatic la care privim. Ca sa nu uit- in Istanbul se sarbatoreste, cu brazi and all, aceeasi fervoare a consumului, asociata anului nou de data asta. Brandurile construiesc asiduu mitologia lor, care insa devine a noastra.

Fusion

Haoticul savuros Stambul, fluturat in vant cu semiluna, steaguri mari, cat mai mari cat sa acopere cu umbra urganul ridicat. De sub sarailii si baclavale, ruinele Bizantului. Daca stam sa ne gandim 1453 nu e departe deloc. M-am gandit initial resentimentar feudal ca ar trebui luat la loc pentru crestinatate (britanicii au avut Istambulul prin 1920 dar s-au retras). Dupa care, dupa_modern, am gandit ca cine dracu mai face baclavale daca astia pleaca. Plus ca nu prea vor sa plece.
La Aghia Sophia, de sub vopsele se vad mozaicurile. Miroase bine a mancare buna. E buna, mancarea, la Istambul.

para reality

In dimineata aceasta cu chiciura ascult rock rusesc adormit pe scaunul din dreapta al unui nissan alb. Tolka something. Apoi suna doamna menajera care informeaza oficial ca nu poate veni astazi pentru ca, citez, „trebuie sa fete vaca”. Asta m-a trezit un pic. E un motiv foarte bun. Dupa care am ajuns la birou.

Peter Solterdijk, Reguli pentru parcul uman

Imi place Sloterdijk.

Reguli pentru parcul uman porneste de la Scrisoarea pentru umanism a lui Heidegger si merge intr-un spatiu aproape interzis dupa Nietzsche- datoria omului de a se imbunatati pe sine.
Umanismul nu si-a dus la capat misiunea pentru ca dupa asezarea omului in centrul lumii nu a continuat antropodiceea prin cultura (sau nu a putut sa continue, pentru ca i-au lipsit instrumentele). Cartile scrise si societatile de cititori (prieteni) nu au reusit ceea ce de fapt ar trebui sa fie scopul ultim al culturii- imbunatatirea subiectilor.
Intr-o lume contemporana complet dezinhibata, scaldata in violenta, posedata de medii cvasi-culturale de entertainment si in care umanismul clasic a devenit o componenta de nisa, datoria filosofului ramane aceea de a gandi solutii de ameliorare a omului, de re-civilizare. Iar omul este acel animal care se imbunatateste pe sine, in cetate, civitas, civilizand si fiind civilizat.

"este neclar modul in care ar putea sa arate o societate din deconstructivisti zgomotosi sau o societate de discipoli zgomotosi de-ai lui Levinas, toti oameni care la nevoie ar da intaietate celuilalt aflat in suferinta"

Peter Sloterdijk, nota in "Reguli pentru parcul uman"