"Doner" e un verb, inseamna "a invarti" in turca. Doner Kebab este ceea ce stim cu totii ca este, un fel de mancare (in greaca a dat Gyros, care inseamna tot a invarti, grecii pretind cu furie ca e mancare greceasca la fel ca si musacaua). La radacina ea, macarea cu pricina, este araba.
Astazi, in Pattaya, pe un stand de street food scria cu caractere chirilice Doner Kebab. O mancare araba, numita in turceste, scrisa pentru rusi cu caractere chirilice, in Pattaya, Tailanda.
Acum seara la televizor pe canalul Nashi Dom Thailand (cu caractere chirilice), un film cu Nicole Kidman titrat in rusa. Ii vine cumva natural sa vorbeasca rusa. In pauza sunt reclame cu condominii de pe plaja.
Altcumva nu ma omor dupa Pattaya, cu sutele de batranei de manuta cu tinere locale. Sunt si turisti familisti oarecum izolati. Doua zile tops.
27 decembrie 2010
26 decembrie 2010
12 decembrie 2010
doua probleme
Una dintre problemele de Paris este ca ajuns acolo am impresia distincta ca toate ideile au fost avute. A doua problema sunt melcii cu maioneza.
11 noiembrie 2010
Michel Tournier, Celebrari
Am cu Tournier o relatie compulsiva: imi place. Scurt or lung, abscons onctuos (in Vineri sau limburile) sau sprinten sfatos cu barba, imi place. Trilogiile: un delir un dans un dervis.
Sandvis, plaja este de la un capat cu Vineri sau limburile Pacificului, cu o prima lectura neinspirata si aproape socata prin clasa a cincea (crezusem ca e un remake la Defoe). Reluate mai tarziu, mustesc fluorescent ca o papaia abandonata pe nisip.
In capatul cestalalt al plajei textele sprintene din Celebrari, paradoxale si aforistice cum numai un batran intr-un sat francez poate sa scrie. Care are in buzunar o lume cu tot cu regula ei de functionare (regulile ei multiple de functionare). care stie ca aceasta aparenta asezare nu e un sistem (oroare), ci niste ziceri aproximative, linistitoare. Si care se bucura: de vin, de cuvinte.
Iti vine sa fii batran ca Michel.
Sandvis, plaja este de la un capat cu Vineri sau limburile Pacificului, cu o prima lectura neinspirata si aproape socata prin clasa a cincea (crezusem ca e un remake la Defoe). Reluate mai tarziu, mustesc fluorescent ca o papaia abandonata pe nisip.
In capatul cestalalt al plajei textele sprintene din Celebrari, paradoxale si aforistice cum numai un batran intr-un sat francez poate sa scrie. Care are in buzunar o lume cu tot cu regula ei de functionare (regulile ei multiple de functionare). care stie ca aceasta aparenta asezare nu e un sistem (oroare), ci niste ziceri aproximative, linistitoare. Si care se bucura: de vin, de cuvinte.
Iti vine sa fii batran ca Michel.
10 octombrie 2010
despre seductie
De la camasa lui Noica (cultura ca vesmant) la bordelul de fatza. Adica, un compromis intre spatiul profan cotidian si cestalalt spatiu (extras dar continut).
Numai cine a intrat si a poposit o vreme (lunga) acolo poate spera sa-si gaseasca un drum al lui"
Liiceanu, Despre seductie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)