Recunosc ca in ultima vreme sunt complet absorbit de “omul recent”. As cita cu creionul pe peretii toaletei din Cool Cat si langa “multumim vlad nanca”. Stiu ca e un holism si ca are parti inaderente si nepotriviri de piese. Totusi sunt prins in mecanismul care imi pare ca spune, in stilul livresc si pretentios pe alocuri cu care ne-am obisnuit toti, ceea ce as fi vrut sa spun. Si complet. Weltanshauung.
Cand am cumparat exemplarul meu, recent, in iarna, un tip cu ochii ficsi si stralucitori de la casa la Carturesti imi spune usor soptit si complice ca a citit-o de trei ori.
Stim ca va trece, cum au trecut si Jurnalul fericirii, Mill si altele. Dara urmele raman adanci, ca femeile iubite. Si pana la urma suntem suma acestor urme.
P.S. ceva cunostinte pasagere (fii ai “noii stangi care nu citeste ceea ce citeau ceilalti pentru ca e vechi si pentru ca sunt oameni care mor de foame in Africa”) mi-au spus pe ton indignat ca nu le place Patapievici si nu citesc asa ceva pentru ca era la cinemateca Eforie cu o tipa cu fusta scurta, extrem de scurta, odioasa.
Un comentariu:
Multumim Vlad Nancă. Ce -deja- letopiseţ! :)
Să înţeleg (v. referinţa africană) că şi eu sunt copil de trupă al Noii Stângi? :)
PS: Nu mă omor după Patapievici.
Trimiteți un comentariu