In dulap sunt aliniate camasile, numar fix plus unu contingency.
E un hybris al autosuficientei cand toate de care ai nevoie (omnia mea..) sunt impachetate si le ai cu tine in camera de hotel. Similar altadata rucsacul de munte.
In seara asta chelnerul jovial m-a combinat la un lemon cake in timp ce citeam exporturi versus importuri in economia albaneza. Impreuna cu un votca martini, austeritatea hotelului devine de-a dreptul ok.
Deci:
arbustii au frunze lucioase mediteraneene, ficusi si scurti palmieri,
se coduce cu entuzisam si creativitate ca in Asia,
miroase a cauciucuri arse si a mare si a betisoare parfumate, dulceag si caldut
18 grade la noua seara
sonoritati turcesti, cuvinte sarbesti, si un ciudat accent apropiat de romana. Pana la urma are ceva dreptate Roesler ala, macar asa un pic. Demonstratie- la intrebarea ce vreau in kebab: castravet, tomato, ceap ?
Am zis da la primele doua. Ceap miroase a ceapa.
Cladiri nu foarte inalte, cateva aberatii recente de plastic real estate, din fericire pe jumatate goale.
Nu multi oameni. Brunete.
Tirana, Shqiperia.
4 comentarii:
si ce poa' sa essporte albanejii astia ?
mai au cabernetu' pe care'l beam noi in tineretzile noastre ?
heeeeei, welkom sa zic asa!
pentru cata vreme, aceasta escapada?
.. de mult n-ati mai zis de dvs, asa ca asteptam cu nerabdare! :D
@ niku
cognac skanderbeg rings a bell ? am baut aseara
acum exporta lohn :)
@teo
pentru zile la rand, draga Teo
zile cu 20 de grade and up :)
Trimiteți un comentariu