Vilegiatura, welfare state

Lancezeala dizgratioasa si fardata urat a Europei in fatza unei lumi ce o ia incet si sigur razna:

Natiuni, ca Germania, de exemplu, care isi trimit in lehamite soldatii in Afganistan, dar nu in sud, zona periculoasa. Un front real acolo ca sa nu fie real aici, un front unde se confrunta Atena si Roma cu Saladin.

Frica de a judeca si de a impune, nu numai in afara, dar si inauntru, de dragul unui multiculturalism nou de o generatie a carui fiece vorba merge flagrant in pofida intregului corp de cunostinte transmis de memoria transistorica.

Europa, descoperind placerea vacantelor TUI, uitand ca prosperitatea si securitatea nu sunt permanente si nici firesti stari ale naturii- primejdia si insuficienta resurselor primare sunt starile firesti.

Iar daca se pun sub semnul intrebarii piata si capitalismul de dragul egalitatii se distrug in fapt exact conditiile de producere a bunastarii. Si daca se tund cheltuielile militare si tinerii high on pot sunt gata de extreme la concerte dar rad amuzati de perspectiva de a se inrola pentru a pazi o cauza sau o primejdie (care nu, nu sunt imaginare), atunci viitorul va fi diferit de prospectul TUI.

Tango

Cainii latra in surdina, negru codrul Politehnicii tresalta in somn intr-o nuvela fantastica, visand domnisoara cristina dansand cu sarpele.
Un brici Solingen- cumparat intr-o piata mica, Pi, dupa colt din Rambla, cu niste copaci, o catedrala si un magazin mare cu jucarii din otel pentru barbati vechi- deci un brici Solingen incercat de un novice duce la rezultate dureroase, dimineata de duminca. Apoi zi densa, apasata, 3 G's, traversata intre investment finance, somn greu si curbe fine teribile desenate- in carbune, pe hartie alba din orez, subtire si fina- dar mai apoi dupa zi, seara, pipa Virgo (neincercata adica, scurta si groasa), la 12 noaptea se umple cu captain black, si o sticla de whisky rece ca un vis strasnic si dur, baut anume fara pahar, asa, doua-trei gaturi scurte. Zgomotul- up and down scurt, pret de o inghititura. Rotocoale de Fum.
Cu voce puternica ragusita de la Monte Cristo no.1, Al Pacino danseaza tango si Ferrari.

Say officer, you look familiar... haven't I seen you in the officer club in Da Nang?

Men talk. Da Nang...

Am fost in da nang, orasul, plaja respira sacadat sub nisip incercand sa scape din stransoarea puternica a unui razboi care nu poate fi uitat, urland ingropat agonia unor vremi ingrozitoare si barbatesti. Din sala de asteptare, din aeroport, se vad hangarele avioanelor de vanatoare, cele de atunci.

Cred ca orice barbat are nevoie de un razboi.

Cut

Ritual despre lucruri vechi- onoare, in special onoare, parfumul femeii frumoase, roshu burgundy si costume gri petrol si navy blue.
Capitan black si whisky rece, Rotocoale de Fum, si vocea puternica a colonelului.
Acum la unu noaptea. Nu stiu care e legatura dar este una. Tango, ferrari, solingen, piata Pi, colonelul. Somn acum.

The hobbits, final battle: Mortgagee & Mortgagor

"the Mortgagee protects his interest by lending only a proportion of the value of the property and enquiring into the financial status of the Mortgagor"

Tabloidum tremens, un fel de agitatie

Pornind de la unul din ultimele numere ale Dilemei, gasesc mult prea facila argumentatia pe care o ofera jurnalistii confruntati cu intrebari referitoare la calitatea din ce in ce mai proasta a productiilor scrise, vorbite sau televizate.
Ea, explicatia, suna cum ca asta vreti, asta dam. Ceea ce omit sa mentioneze acesti domni este puterea fascinanta a acestor productii, (pe care altcumva se pricep sa o foloseasca), de a crea realitate.
Mass-media creeaza realitate. Asa cum creeau inainte vreme realitate artistii, scriitorii, Dumnezeu si, cu voia dumneavoastra, Pygmalion, la fel astazi fabrica realitate jurnalistul. Mai mult decat atat, detine aproape exclusiv acest drept, de multe ori in pofida, in ciuda, si alterand, realitatea in sine.
Odata eliberata in existenta (Das Sein :) aceasta realitate, expusa si agitata la lumina soarelui primavaratic, ea produce cerere. Nu e ca si cum discernamantul semenilor nostri ar fi atat de antrenat pentru a distinge intre dejectii si placeri apolinice. E mai degraba ca intr-o lege keynesiana, unde productia creeaza propria cerere. In momentul in care fabrici realitate te confrunti cu primejdia (si responsabilitatea, vai ce cuvant untrendy) ca acea realitate chiar sa inceapa sa existe la propriu. Astfel, atunci cand compatriotii nostri citesc pe rupte in metrou RING iar actorii jalnici al telenovelelor publice –ioniontiriacandreeamarinsimutu- isi agita fustele in public, nu este atat vina publicului (victima bovina) cat vina creatorului...
Pe o piata a realitatilor alternative (rating-ul da masura existentei “mai degraba”), putem insa sa ne relaxam alegand, clickoizi, realitatea care ne convine. Pe mezzo de exemplu.

Teach me the basics, Obi-Wan

"Management and finance theory tells us that in a well-organised business, each section of the business should arrange its activities to contribute to the attainment of corporate goals. Central to this function in a corporate entity is the maximisation of shareholders' wealth. This is basically done by the generation and management of cash, which is the fundamental concern of finance. "