Alte zile. Everest Base Camp trek

Zbor Kathmandu Lukla intr-un twin Otter care pare improvizat de un inginer
pasionat de aviatie. Aterizare pe aeroport la Lukla pe o pista mai mica decat
puntea unui portavion, in panta si cu un munte la capat. aterizare fain frumoasa
insa, si dupa trecerea prin camera pana la care bagajele erau tarate amabil de cativa
domni, ai ochi sa admiri dimineata frumoasa in Himalaia.
Miros de munte, aer de munte, mult mai curat. Este mai mult decat evidenta
trecerea intr-un alt spatiu cultural. Aici traiesc Sherpa, care sunt inruditi cu
tibetanii si mult mai putin inruditi cu newari din Kathamandu valley. Asta e un
lucru bun. pensiunea la care ne oprim sa mancam este adminstrata curat si frumos
de un domn Sherpa, calm si sigur pe el, care ne da sfaturi utile, mancare buna si
doi porteri simpatici care se inhama la rucsaci. Ar fi putut sa ne vanda absolut
orice, o tehnica desavarsita, o engleza de munte, aspra.
Plecam spre Phakding, drumul sta in coasta unor vai imense, prin nimic deosebite
de vaile noastre decat prin dimensiuni. De, probabil, zece ori mai mari. oameni
simpatici, case cu acoperis albastru, drum relativ lejer. un fel de plimbare la
urma urmei. care insa dupa trei ore se transforma intr-o plimbare obositoare.
lipsa de somn si stress-ul din kathamndu isi spun cuvantul. mancam egg fried rice
si noodle soup si plecam mai departe pe valea unui Kosi, umflat de muson,
zgomotos, spectaculos si traversat din loc in loc de punti foarte lungi din metal
imbinat flexibil, capacitate circa o suta de iaci bucata. Facute de nemti,
speculam.
Seara dormim in Monju, 2850 m, la o pensiune relativ modesta insa curata (un
element foarte important aici). Paturile-prispa pe care urmeaza sa dormim nu au
nici un fel de alte textile decat un covoras tibetan dat fiind faptul ca de obicei
se doarme in saci de dormit. noi nu avem saci, solicitam si primim paturi. seara
relativ frig insa paturile sherpa sunt calduroase. dau un telefon in Romania care
ma costa de 16 ori cat cazarea, si dormim de la ora opt seara. Aici se modifica
cate ceva in fiziologie si orele opt sunt destul de inaintate.
La sase all up, masa, si plecare catre Namche Bazar, 3400 m. Drum mai spectaculos decat cu o zi
inainte si pe ultima bucata de doua ore cu o urcare extrem de abrupta dar, sa
zicem, sub Piatra Craiului. Trecem pe langa puncte de unde ar fi trebuit sa vedem
Everest insa sus e vreme inchisa de muson. Jos e soare intens care arde mult mai
tare decat la nivelul marii. Ne straduim sa ajungem cat mai repede, ploaia este
exacta- dupa ora doua ploua. In Namche facem un dans pentru a selecta, europeni
ingrozitori, cea mai buna pensiune. Destul de primitiv si rudimentar totul,
relativ scump, insa mancarea...buna. Sau safe ar fi cuvantul cel mai potrivit. in
continuare acoperisuri albastre la cele o suta de case din piatra sculptata
manual. copii cu ochi oblici, simpatici, privesc din porti. miroase a fum de
rasinoase.
In provincia Khumbu, parcul national Sagarmatha (numele sherpa al Everestului, cel
chinez e Chomolugma) nu exista un alt mod de transport si deplasare decat "on
foot".
Pe drum ne-am intersectat cu zeci de porteri cu incarcaturi incredibile, tabla,
scanduri, zeci si zeci de kilograme.
Oameni cu picioare musculoase, vanoase, care nu te privesc, parca nu existi, trec
cu incarcatura in spate, tiruri pe autostrada, decisi. Si, ne depasesc, in timp ce
noi avem rucsacii carati de porterii nostri simpatici.
In namche vremea este inchisa si scriu de la advertizatul - cel mai rapid internet
din lume. cu satelit and all. care ma costa pe o ora cat noaptea de cazare.E frumos aici la sherpa, si daca nu ar fi fitzele noastre de europeni obsedati de
confort ar fi si mai misto. dar probabil ca fitzele se mai duc in timp, e o
chestiune de adaptare, la fel cum astept sa ma adaptez la oxigenul mai rar de la
3400 de metri.
Acute Mountain Sickness is in our minds now. Se poate muri de edem
dupa 3000, depinde cum reactioneaza corpul. Sper sa reactioneze bine.
Hartile cu drumurile din zona sunt exilerante- pe aici, exact pe aici au trecut
Hillary si Tenzing si toate expeditiile de nebuni catre Base Camp. Multi nu s-au
intors. Este un aer misterios si puternic al Everestului, care ne fascineaza si pe
noi, amatori fara nici macar saci de dormit. Dar e bine. Daca e ok dimineata, maine Tengboche.