Alte zile

Coborand din Namche Bazar, ceva raceala acumulata in noaptea rece din Monju impreuna cu ceva AMS au facut din
coborarea simpla de doua ore un efort masiv de balansare pe cele patru picioare. Betele duraliminiu rosii preced
picioarele la coborare, de mare ajutor, negociind pietre rebele si portiuni alunecoase. Sunt momente ca acestea
cand te loveste puternic realitatea scaunului de la birou... Da, mult mai mult sport, bineinateles, un teren de
tenis la Lhasa pentru sapte ani in Tibet confortabili.Traversarea de la 2900, first Everest view point, punte lunga peste confluenta Kosi, drumul se imbunatateste.
Porterul al carui nume l-am uitat din primul moment zambeste incurajator din spate.
Infierbantat de febra ajung la Kailash, cateva casute din placaj care sunt epitomul confortului occidental acum- un
pat, o patura, si ceai. Urmatoarea zi intre paturi cu doua Economist mai vechi si ceai.Discutii lungi la masa in bucatarie. Sherpa, o specie de Tibetani traind in Nepal dealtfel, extind conceptul de
bucatarie la cel comercial de dining room. In dinaing-ul pentru turisti canapele de lemn sunt insirate, mai multe,
de-a lungul peretilor acompaniate de mici birouase din lemn pe care sunt aduse felurile complexe si, da, riscante.
Dar este frig in dining si masa si discutiile au loc in bucatarie, o varianta mica a dining-ului. dincolo de un fel
de tejghea femeile casei (vreo cinci) gatesc chestiuni in vase mari care fierb si in care se arunca casual ierburi
si bucati dintr-un aluat framantat in timp ce rad la replicile discutiei. Nu iau parte activ, dar rad activ. Domnul
in cauza e un sherpa respectabil (usor alcoolist aflu mai tarziu) cu ceva iesiri prin State, fosta companie de
trekking... in fine. Ce face el ziua. are o mica gradina. altceva? Nu prea mare lucruri. In sezon multi multi
turisti. da, rusii beau mult si vorbesc mult. da. si britanicii vorbesc mult, dar doar dupa ce beau. tot mult.
romani a mai vazut vreo doi, dar sunt raritati. Nu m-am aclimatizat foarte bine, inca dor chestiuni (sinusurile de
exemplu) desi sunt la putin sub trei mii de metri.
Seara urmatoare suntem invitati (ajung si ceilalti) la un chef pricinuit de un festival budhist. aiuritor complet,
muzica pop tibetana (da, exista), lumina galbena de bec, fetele expresive ale domnilor privind serios in cana cu
bere din orez, chang. Alba, organica, usor acrisoara. Un butoi mare albastru de plastic este vanturat periodic cu
un polonic. Ni se ofera de multe ori din lichidul alb, care ar putea provoca convulsii majore unui interior de
european. luam si varsam discret paharele intre pietre. Intr-o casa ceva mai departe barbatii serioasi joaca carti
( asul de pica este "Tiger") pe chipsuri din boabe de linte. fiecare boaba valoareaza zece rupii. Gazda noastra cu
ochii rosii din ce in ce mai injectati pierde. gramada de boabe se reduce u fiecare trecere pe care o facem. Suntem
invitati la masa, toata lumea ingurgiteaza serios cantitati enorme de dhal bhaat, orez cu un soi de sos de linte.
Mancam si noi cat putem. Fetze, multe fetze, unele curioase ori apatice. altii seriosi. toata lumea bea chang
dedicat. In grup, oraganizat. mananca in grup, organizat. noi ne eschivam asteptand un fel de rachiu local care nu
mai ajunge. Plecam intr-un final, ratand mult promisul apoteotic dans.Discutam in cateva randuri cu gazda noastra actuala de la Kailesh (numele unui munte sfant practic situat in tibet)
si cu cea trecuta de la top lodge. Aflam ca sunt frati. Cel de la Top lodge are o fata frumoasa in schimb. Urcam
dealul de 20 de minute catre casutele noastre din placaj cu fluturi de noapte mari si urati, si in drum trecem pe
langa doua perechi de ochi ce lucesc in noapte in tufisul des de langa o cascada sinistra si uda pe care o
tarversam. Asumam ca sunt iaci si mergem mai departe.
A doua zi traseu lung de sase ore pana in lukla. Ajunsi jos ne cinstim pe noi si pe porteri cu bere la un bar
pustiu (trei mese de plastic alb pe iarba), avand argumentul muzicii- dire straits. Seara cade repede peste
ceaiurile nostre lemon si pizza himalaya. Extenuare. Pizza Himalaya buna. Iar ganduri necurate la adresa scaunului
de la birou.