Krasnodar Kazbegi

Cred ca nu trebuie sa ai incredere in Rusia in hotelurile care au la receptie doamne cu alura de coafeze oversized. Cum sunt doamnele, la fel e camera si la fel e micul dejun. Care a fost consumat si cu o lene incredibila ma extrag din parcarea hotelului pe o temperatura solara, intr-un trafic sinistru. Dureaza circa o ora sa gasesc un loc unde se poate face un RCA pentru motocicleta. Una din temerile pentru aceasta calatorie este politia de trafic din Rusia (DPS, whatever that means) si ca idee e bine sa fii pregatiti cu toate actele necesare pentru a ajunge la o situatie in care trebuie sa inventeze motive (sa nu livrezi tu cazul).

Traficul in Krasnodar, cu opririle cu care deja m-am obisnuit, frana, intrebi „Kropotkin?“ aia zic na leva, na prava, preama si mai vorbesc ceva. Rusa suna asa foarte comprehensibil, adica ai impresia ca intelegi tot exceptand faptul ca nu intelegi nimic. Prin traficul boland si in caldura ce loveste in cap ca o sabie opresc la o reprezentanta Suzuki unde era curat frumos aer conditionat cu doua domnite amabile si placute care nu vorbesc boaba engleza, dar inteleg cuvantul Strahovka si imi deseneaza unde e locul cu asigurarea. Care asigurare dureaza circa o ora cu tot cu timpul de asteptare si am semnat, nu exagerez deloc, vreo zece hartii. Nu am idee exact pentru ce m-am asigurat in Rusia, probabil ca sa nu fiu nefericit or something, pentru ca am platit suma de aprox 1800 de ruble.

Voi motociclstiii astia mai mari poate imi spuneti si mie de unde se cumpara stickerele alea de tara- stiti voi, alea de la arati la prieteni cand vii- pentru ca a fost aproape imposibil sa gasesc in Ucraina iar in Rusia astia nu inteleg ce vreau nici daca le arat cu mana pe cel anterior de Ucraina, zambesc larg si spun Rassia. Si in benzinarii unde ar trebui sa fie nu se gasesc, ci la niste magazine misterioase pe care nu le-am identificat.

La una din opririle pentru sticker (era cam 2 dupa – amiaza si erau de facut 520 de km in ziua respectiva) la un centru de chestii auto Ivan ma invita inauntru, Ivan care are barba si pare proprietar de chopper, ca sa vezi, chiar are chopper, imi da o cafea (toata cafeaua dincolo de Dnieper este instant coffee, ness, dar toata, inclusiv la micul dejun dimineata) imi da o sticla de voda cu gas, si turuie de rupe in rusa, stie circa 5 cuvinte in egleza. Este foarte amabil, imi pune in fatza si o cutie cu napolitate si apoi ma cheama langa el la calculator si imi arata poze cu casa pe care a cumparat-o el undeva la tara, intr-un sat de zece case langa o manastire, poze cu cum face el baie la copca la minus treizeci de grade, poze cu motoarele lui succesive, poze cu el band vodca, multe poze, vorbeste, rade, ma intreaba daca mai vreau ceva. Cum ne-am inteles: ei bine, google translate in real time. La calculatorul lui el scria ceva pe google, apoi eu scriam ceva. Ei bine, merge. Aflu ca Sticker de Rassia se spune exact sticker dar cu accent pe „e“ astfel incat suna ruseste.

Am stat cu Ivan vreo ora (remember, trebuia sa fac peste 500 de km). Plec tarziu si incep sa bag gaz pe un drum clasic de doua benzi cu toate camionele Kamaz peste tine.

Eu cred ca termenul de ruleta ruseasca spune foarte foarte mult despre rusi. In trafic atitudinea este totul sau nimic, nu stim in curba asta fara vizibilitate daca vine ceva din fatza, dar intram in depasire, poate ca vine, poate ca nu. Ruleta ruseasca, o sansa din sase sa vina ceva pe contrasens.

Pana la Kropotkin sunt facut praf dupa care insa vine un fel de autostrada lina unde poti merge cu 140 in timp ce stai pe locul pasagerului, intins, clasa si confort. Pac pac.

La o coada de semafor intr-un oras pe lateral vine o Toyota alba, se lasa geamul in jos si sunt intrebat in limba noastra comoara daca vin de la Bucuresti, este Ion, am aflat mai tarziu ca e atlet in echipa Moldovei si merge la un cantonament, schimbam impresii, imi spune sa am grija cu astia in Caucaz ca sunt cam nebuni, watever that means. Discutia continua in prima benzinarie, agreem ca poate ne vedem seara.

Apropo de rusa, ea poate fi invatata prin asociere. De exemplu am invatat cuvantul referitor la mersul pe jos, care este ceva de genul „pishcom“, numai ca la prima incercare eu am retinut pishcot, dar rusii inteleg despre ce e vorba mai ales daca faci si gestul cu doua degete care merg in palma mainii cealalte. Eu pishcot, noi pishcom. Merge.

Seara opresc nu la Nalchik ci la Pyatigorsk (mereu ratez scrierea corecta) la un hotel mai bun decat Krasnodar, cu Olga de la receptie care vorbeste, minune, engleza fluenta. O masa undeva la ceva recomandare a Olgai, toata lumea danseaza , aud limbi locale care suna foarte ciudat, ceva intre turca, araba si persana, oameni cu un pic de barba, doar barbati, fara femeile respective (dar deduc ca ele exista pentru ca se aflau si copii la masa, masculini, normal, fetitele nu merita sa mearga la restaurant. In acelasi loc sunt si rusi, care sunt ca toti rusii de peste tot.

Aici a inceput deja Asia, dupa muzica tanguita orientala, dupa fetzele lor pe care simti ceva de departe si de care potential poate sa iti fie teama.

O amestecatura de rusi si kafkazki, armeanul sofer de taxi spune cand ma sperii la o posibila ciocnire si zic Rassia, el zice „Eta niet Rassia, eta Kafkaz“ si rade rade, e clar, e ceva cu oamenii astia din Kafkaz, se pare cam violenti si cu care tre sa fii cam atent. Asta e. Mi se spune cum ca localnicii vorbesc mai din gat si au o alta topica in rusa.

Dimineata urmatoare plec spre Vladikavkaz (fost fort rusesc) prin regiunea asta volatila, Kabardino- Balkaria, apoi Osetia de Nord. In drum trec prin Beslan si vad scoala cu asediul si cu copii, nu e de povestit dar e unul din locurile cele mai impresionante pe care le-am vazut vreodata.

Tot la Beslan primesc doua Cvas-uri de la un domn care cand am vrut sa platesc a platit pentru mine copilului cu cvas. Adica eram in vizita la Beslan ( printre altele fosta baza militara a rusilor in razboiul din Cecenia, care Cecenia este foarte aproape, la o aruncatura de bat, trec pe langa mine autobuze pe care scrie Groznai).

Inainte de Beslan nu scap si sunt prins la o linie continua de trei domni politisti cu arme automate in banduliera (o forma mai eficienta de a face controale, parca esti mai respectuos cand vezi cum atarna AKM-urile alea). Muler Muler zice unu, niet Gruzia, te intorci inapoi si asta – permis si regsitration- il luam noi, gata gata, ai terminat calatoria. Toti repeta pe rand niet Gruzia. Ofer ceva ce am la indemana, e prea putin, Niet Gruzia. Tre sa merg pana la bancomatul din apropiere. Merg, bancomatul nu merge.

Ma intorc. Niet Gruzia, tre sa ma intorc inapoi, gata, se confisca, ma impusca, situatia e nasoala. Am scos altceva ce aveam la mine, o privire de aprobare pe care o stiu din tari mai propiate de noi, maladetz, da-i drumu‘. Si asa am fost usurat de povara administrarii unor asset-uri lichide.

Trec prin Nalchik, apoi Vladikavkaz apoi urc in Caucaz.  

Ti-ar placea in Caucaz. Incepe direct din campie, fara introduceri, in priza directa pereti masivi de piatra, urci urci si ajungi la vama timp in care a inceput sa ploua torential. Cat ploua, dar exact cat ploua, o vamesa blonda si tanara ma tine de vorba in ruseste, nu inteleg nimic, dar ne zambim reciproc un pic mai mult decat prevede regulamentul militar rusesc. Hmm.

Trec mai departe si ajung la Kazbegi unde incepe Gruzia. Georgia. O cu totul si cu totul alta mancare de peste.