12 aprilie 2007
11 aprilie 2007
Creta
300 de zile de soare pe an par sa fi atras de-a lungul vremii pe toata lumea din jur, astfel o timida teorie se aseaza: au venit toti la soare. Minoans, ahei, romani, sarazini, venetieni si turci au gasit ca soarele si apa albastra merita tot efortul. Mai nou nationalist ortodox statul grec. On top of that Kazantzakis (‘El Greco’ e o carte buna).
Intr-o noapte friguroasa, in podisul Anatoliei, un turc a spus cu siguranta altor turci chinciti pe vine in jurul unui foc parlind afumand despre locuri unde e cald bine.
Grecii de astazi nu impart multe cu grecii de atunci, iar ruinele nu-i impresioneaza. Gortys, alaturi de Phestos si Knossos unul din cele mai mari orase ale antichitatii, zace sub gradini de maslini si zarzavaturi, kilometri la rand pe stanga si pe dreapta drumului. Este uimitoare lipsa vreunui sentiment al istoriei la oameni care stau peste zece civilizatii. Ce poti vedea in schimb sunt zecile de Agios si Aghia, toponime care pleaca de la manastiri pentru a se extinde la rauri, canioane, golfuri si orice altceva in sight.
In spatele palatului Knossos este o gradina in care un domn foarte linistit cosea. O liniste buna. Toate descoperirile arheologice sunt initiate de straini (Evans and all).
Zic- unul din putinele lucruri ok pe care le-a adus comunismul romanesc a fost o fortata si rapida iesire din starea ortodoxa a fiintei. Laicizarea smulsa de atunci face posibila o societate in care statul si religia isi vad fiecare de treaba lor as per the French suggestion. As innebuni daca strazile in loc de Ramnicu Sarat s-ar chema Sfantul Constantin. Toate. Desi ortodoxia este o reteta de mantuire individuala, ma abtin in ceea ce priveste retetele de mantuire colectiva, transformate in obsesii si mituri fondatoare. Deci adio Nichifor Crainic si Nae Ionescu, ispite de liceu.
In rest, o insula superba- golfuri mici apa albastra, munti inalti apa albastra, great food, great wines. Palatele venetiene, porturile venetiene, carciumi grecesti.
By the way- Blue Air si aeroportul Baneasa low cost nu sunt o optiune buna daca nu esti intr-o faza colectivista I love you all a existentei. Autogara din Barlad este genul proxim.
Intr-o noapte friguroasa, in podisul Anatoliei, un turc a spus cu siguranta altor turci chinciti pe vine in jurul unui foc parlind afumand despre locuri unde e cald bine.
Grecii de astazi nu impart multe cu grecii de atunci, iar ruinele nu-i impresioneaza. Gortys, alaturi de Phestos si Knossos unul din cele mai mari orase ale antichitatii, zace sub gradini de maslini si zarzavaturi, kilometri la rand pe stanga si pe dreapta drumului. Este uimitoare lipsa vreunui sentiment al istoriei la oameni care stau peste zece civilizatii. Ce poti vedea in schimb sunt zecile de Agios si Aghia, toponime care pleaca de la manastiri pentru a se extinde la rauri, canioane, golfuri si orice altceva in sight.
In spatele palatului Knossos este o gradina in care un domn foarte linistit cosea. O liniste buna. Toate descoperirile arheologice sunt initiate de straini (Evans and all).
Zic- unul din putinele lucruri ok pe care le-a adus comunismul romanesc a fost o fortata si rapida iesire din starea ortodoxa a fiintei. Laicizarea smulsa de atunci face posibila o societate in care statul si religia isi vad fiecare de treaba lor as per the French suggestion. As innebuni daca strazile in loc de Ramnicu Sarat s-ar chema Sfantul Constantin. Toate. Desi ortodoxia este o reteta de mantuire individuala, ma abtin in ceea ce priveste retetele de mantuire colectiva, transformate in obsesii si mituri fondatoare. Deci adio Nichifor Crainic si Nae Ionescu, ispite de liceu.
In rest, o insula superba- golfuri mici apa albastra, munti inalti apa albastra, great food, great wines. Palatele venetiene, porturile venetiene, carciumi grecesti.
By the way- Blue Air si aeroportul Baneasa low cost nu sunt o optiune buna daca nu esti intr-o faza colectivista I love you all a existentei. Autogara din Barlad este genul proxim.
05 aprilie 2007
Filip Florian, Degete mici
In noaptea asta am terminat ‘Degete mici’ a lui Filip Florian. O carte usor abramburita la inceput, de peste care incet se ridica aburul cetii si se dezvaluie frumoasa si calda. Cu forme sculptate, cu linii precise care insa se topesc una in alta spre a reapare mai tarziu in alte trupuri. Un echilibru fluid imbraca textul. Cateva povesti se intrepatrund sheherezadic, personajele au freamatul neliniste central (si est) european (pe undeva ar fi putut fi scrisa de Kundera), acea ironie adresata istoriei si a grand recits, zambetul incredul de femeie care nu crede in poveste dar se lasa absorbita de ea.
Am inceput sceptic si am terminat prins, ca dupa Galeria cu vitza salbatica a lui Tzoiu, acum mult timp. Am recuperat aproape uimit placerea de a citi o carte de scriitor roman scrisa in acel ton, aparent al altor vremi (optzeciste usor), familiar prin asta, insa sculpturala si hieratic rarefiata odata intrat in painea textului. Ce mai dom'le, mi-a placut.
We haven’t seen the last of this guy, sunt de parere.
Am inceput sceptic si am terminat prins, ca dupa Galeria cu vitza salbatica a lui Tzoiu, acum mult timp. Am recuperat aproape uimit placerea de a citi o carte de scriitor roman scrisa in acel ton, aparent al altor vremi (optzeciste usor), familiar prin asta, insa sculpturala si hieratic rarefiata odata intrat in painea textului. Ce mai dom'le, mi-a placut.
We haven’t seen the last of this guy, sunt de parere.
comunicarea comunicarilor, totul e comunicare
Pornind de la supra valorizarea comunicarii
oamenii pe care ii cunosc consuma 80% din timpul petrecut la birou (si mai nou, odata cu black berry, si altundeva) scriind mailuri si vorbind la telefon.
Inteleg, toti comunicam. Consecinta: Intr-o lume mai buna [cea mai buna, Candide, cea mai buna] , stim ce face celalalt si ce avem noi de facut pentru binele comun (deci, particular, al nostru). Insa daca cea mai mare parte a timpului comunicam despre asta, who the fuck does all the work?
oamenii pe care ii cunosc consuma 80% din timpul petrecut la birou (si mai nou, odata cu black berry, si altundeva) scriind mailuri si vorbind la telefon.
Inteleg, toti comunicam. Consecinta: Intr-o lume mai buna [cea mai buna, Candide, cea mai buna] , stim ce face celalalt si ce avem noi de facut pentru binele comun (deci, particular, al nostru). Insa daca cea mai mare parte a timpului comunicam despre asta, who the fuck does all the work?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)