Se afișează postările cu eticheta cursive. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cursive. Afișați toate postările
19 octombrie 2008
unde
sa imi canti o nocturna in timp ce fumez un trabuc intr-o seara de muson, cu insecte grase afara, umed si ceata de sauna, cald cald camasa de in lipita de spate... cu whisky sec, in Bangalore..
17 august 2008
Epistemologii relative
Relativismul epistemologic postmodern, postuland imposibilitatea cunoasterii transculturale, tribalizeaza culturile si neaga posibilitatea cunoasterii ca exacta si absoluta (in fond, a oricarei cunoasteri, pentru ca rolul cunoasterii nu poate fi partial ci doar teleologic, mergand catre finalitate, adica in final absoluta, certa). La capat aceasta explicatie ne lasa in bratele mortii, efemeride, cu certudini imediate, ca lumina soarelui si satisfactia mancarii. Cultura ca exercitiu al mantuirii individuale si colective, in timp (temporala), dispare. Ca intr-un roman de Vonnegut, devenim animale marine in apa caldutza a unei lagune- fara memorie, fara dureri de dinti (murim devreme), fara angoase.
Scepticismul relativismului este, in mod amuzant, contrazis doar de sine- respectiv de puterea (certa si absoluta) cu care crede in valabilitatea explicatiei sale. Este vechea dilema a scepticilor clasici- cunoasterea absoluta nu este posibila, si ceea ce spun este o cunoastere absoluta.
Funny.
Doar ca asta apartine culturii clasice elene si noi ca, de exemplu, romani particulari din Bucuresti, nu putem judeca, compara sau folosi alta cunostere decat cea din paradigma noastra. Care e ea?
Scepticismul relativismului este, in mod amuzant, contrazis doar de sine- respectiv de puterea (certa si absoluta) cu care crede in valabilitatea explicatiei sale. Este vechea dilema a scepticilor clasici- cunoasterea absoluta nu este posibila, si ceea ce spun este o cunoastere absoluta.
Funny.
Doar ca asta apartine culturii clasice elene si noi ca, de exemplu, romani particulari din Bucuresti, nu putem judeca, compara sau folosi alta cunostere decat cea din paradigma noastra. Care e ea?
19 decembrie 2007
Sardanapal- incursie in puf ireal
usor clampa la ora tarzie visez transportat (transbordat?) la pulpa calda sculptata lucind in intuneric ca o dioda in pantecele unui LUX-S mare maroniu. Ma opresc dezamagit dupa ce fara voie musc din acest pishcot virtual, ma asez pe troscotul urban de la marginea shoselei lungi- asfalt mitic. Masina agai trecu alene holbandu-se suspicios, iar un politai hrisostom spuse ceva despre ordine, transformand prin simpla vorbire cerul jos al noptii intr-o chestie foarte hilara plina de intalesuri natange. Diana Laibar, intr-un contas tivit cu blana de nurca, imi oferi niste zaibar. Eram complet in pom.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)