fascicole vechi, ventilatoare de ebonita

Am gasit o carte prafuita sub pat, o antologie,

de poet semi-contemporan, Plurivers, la Humanitas.

scria pe prima pagina Ex meis libris, MO, 04 aprilie 2004, Bucuresti

avec Monique

Alea jacta est

In seara aceasta pe Eurosport 2 am vazut ce n-a vazut Parisul- niste baieti care comentau foarte martial campionatul mondial de table. Din Danemarca. Cu pauza, respiratie si puncte puncte, un fel de Tzopescu comentand un turneu de golf. Numa' ca era table. Concentrare maxima, Razmiesky a jucat foarte bine. A obtinut un marti. Domnu' Ichim de la parter, blocul 28, (stiati ca exista expresia 'o partida de table ca la Braila'?), ar fi fost absorbit complet.

simplu

placeri simple ce dau dependenta-- din nou sfarsitul la parfum de femeie. burgundy. mr john daniels. caracter. principii. costume bune. just tango on. simply great

ARDOR

In fapt
au fost concursuri de impromptu in tren in drumul de 16 ore spre Baile Felix, nopti lungi de discutii in holuri de hotel, flow-charturi mazgalite supranotate din care la sfarsit nu se mai intelege nimic, asteptarea de jumatate de ora ca opozitie Parly, cu cafea, sentimentul placut al victoriei, arbitrii flegmatici
Discutiile din sediul de la Ibraileanu din Iasi. In tren despre Corpuri de iluminat.
Grupe, Sferturi, Semifinale, Finale.
Orgolii.
Middle East, politici, ... NATO, berile, prietenii
Tautologii evidente, interventii agresive,
Domnisoare timide
Vorbitor 1, liderul opozitiei, primul ministru
Sedinte de arbitraj interminabile
Cross
Prietenii din gari, din trenuri. Genii si epigoni.
Echipe ascultand decizia mimand indiferenta
Complicitatea
Conventia superioritatii mind over matter
Zambetul ironic.
Obiectie! Timpul!

Tango

Cainii latra in surdina, negru codrul Politehnicii tresalta in somn intr-o nuvela fantastica, visand domnisoara cristina dansand cu sarpele.
Un brici Solingen- cumparat intr-o piata mica, Pi, dupa colt din Rambla, cu niste copaci, o catedrala si un magazin mare cu jucarii din otel pentru barbati vechi- deci un brici Solingen incercat de un novice duce la rezultate dureroase, dimineata de duminca. Apoi zi densa, apasata, 3 G's, traversata intre investment finance, somn greu si curbe fine teribile desenate- in carbune, pe hartie alba din orez, subtire si fina- dar mai apoi dupa zi, seara, pipa Virgo (neincercata adica, scurta si groasa), la 12 noaptea se umple cu captain black, si o sticla de whisky rece ca un vis strasnic si dur, baut anume fara pahar, asa, doua-trei gaturi scurte. Zgomotul- up and down scurt, pret de o inghititura. Rotocoale de Fum.
Cu voce puternica ragusita de la Monte Cristo no.1, Al Pacino danseaza tango si Ferrari.

Say officer, you look familiar... haven't I seen you in the officer club in Da Nang?

Men talk. Da Nang...

Am fost in da nang, orasul, plaja respira sacadat sub nisip incercand sa scape din stransoarea puternica a unui razboi care nu poate fi uitat, urland ingropat agonia unor vremi ingrozitoare si barbatesti. Din sala de asteptare, din aeroport, se vad hangarele avioanelor de vanatoare, cele de atunci.

Cred ca orice barbat are nevoie de un razboi.

Cut

Ritual despre lucruri vechi- onoare, in special onoare, parfumul femeii frumoase, roshu burgundy si costume gri petrol si navy blue.
Capitan black si whisky rece, Rotocoale de Fum, si vocea puternica a colonelului.
Acum la unu noaptea. Nu stiu care e legatura dar este una. Tango, ferrari, solingen, piata Pi, colonelul. Somn acum.

odisee, steaua canopus, alergare spre rosu. stop.

Pai... am desfacut acum sticluta mica de Cabernet Sauvignon de minibar, dupa dus, si stau la geamul de la etajul zece peste piata unirii. Nici o schimbare, timpul are rabdare nu cu minutele ci cu incapatanarea turlelor de manastiri de pe linia orizontului, de jur-imprejur. Liniile inguste de tramvaie cutiute rosii si galbene intaresc impresia de oras fabricat, pentru Jim Carry naiv-circumspect. Prea liniste. Calm. Blondele brunele urbei plutesc in lumina laptoasa pointilista a orei sapte, in aprilie. E cald la Iasi. E o stare anume, lotofagi si sirene, la capatul unei odisei prin lumi mai agitate. E bine, la Iasi.

15 minute

Am luat pipa de la locul ei. Am cautat tutunul si am umplut pipa incet. Am presat cu degetul mare prima transa apoi am mai luat un pic pe care l-am presat mai putin. Am aprins chibritul lung Cohiba si l-am adus deasupra pipei curbate de la Odesa, din lemn muscat la capat, detinut, apropriat. Am tras de cateva ori si rotocoale parfumate au prins a se ridica. Am sezut pe covorul visiniu si am privit prin geamurile mari ploaia care cernea ceata Bucurestiului. Peste parcul aproape verde, ploaia cernea ceata si fumul se ridica agale. Concertul numarul cinci. Am dat un pic mai tare si am gustat din cafea. Am incercat sa mai citesc din the 14 page report on asset management dintr-un Economist din martie. L-am dat deoparte si apoi am stat si am fumat. Gustul de cireasa afumata al fumului. Gustul de cireasa afumata al pianului. Aici la poarta orientului, unde e lejer, duminca.

para reality

In dimineata aceasta cu chiciura ascult rock rusesc adormit pe scaunul din dreapta al unui nissan alb. Tolka something. Apoi suna doamna menajera care informeaza oficial ca nu poate veni astazi pentru ca, citez, „trebuie sa fete vaca”. Asta m-a trezit un pic. E un motiv foarte bun. Dupa care am ajuns la birou.

latitudine si longitudine, un debate la amiralitate

In seara asta imi aduc aminte de aventurile lui huck finn. Citite din volumul rufos la bunica si explicate lui Costel, amicul din deal. Planul era sa plecam pe un rau la vale, si mai apoi mama a descoperit sub canapeaua din bucatarie, la Braila, un colac de sarma, un ciocan, doua pungute cu pesmeti si o bucata de pastrama mucegaita care ar fi trebuit sa fie pemmican. Nu a fost sa fie. Mama mi-a spus ca de atunci inainte Mark Twain era interzis. Am citit apoi despre becky thacher sub patura in dupa amiezile tarzii in orasul cu salcami. E un oras greu, doborat sub sensul indescriptibil al istoriei si sub parfumul grav al salcamilor in verile dureroase ce atarna periculos asupra dunarii iuti. Nu se intampla nimic, atunci, decat ce razbatea ca un ecou din cartile rufoase din biblioteca bunicii. Timpul astepta ca un graur flamand deasupra unui agud.
Ce voiam sa spun era ea. In seara aceasta, oarecum diferit de altadata, ea lucea deasupra unei constelatii fade de vin rosu si vorbea si se aducea pe sine dintr-un loc al discutiei in altul. Era, sincer va spun, un spectacol. Stateam adus de spate in lumina cruda de neon, si sorbeam din vinul crud de pe masa. Ea, era, oh, frumoasa. Delicata si fina ca o sculptura in gheata. Perfectata dupa milenii de munca de un artist autist intr-o zi care se repeta, groundhog day and bill murray. Ochii vedeau miscarile ei de felina domesticita, zanganind din lantul uns cu ulei si mirodenii. Ea este aici, incredibil, si miroase atat de aproape de narile largite in vant, in foamete mare de latitudine. Ziua de ieri si ziua de azi (cu insulele lor respective) se bat in continuare la marginea ghimpata a realitatii, in schimb ea se misca, vorbeste, vai, ce o plac. Cum este ea frumoasa.

Descalecari de duminica

Elena Teodorescu este un ghid ciudat al bisericii domnesti din Curtea de Arges. O istorie personala complicata si usor tragica- doamna Teodorescu este o umbra a Basarabilor ratacita la anul 2000, in biserica prost intretinuta (desi poate fi monument UNESCO mult mai potrivit decat altele).
Negru voda-Thocomerius tuseste infundat in intuneric (nu, nu este cuman, ne asigura dumneaei).
Acu, e clar ca meritul istoric al domnului Djuvara este mai degraba de a aduce in spatiul public de can-can (calificare ultima: talk-show la realitatea) teme aride dealtfel pentru oamenii zilei.. dara spune doama Teodorescu ca Giurescu, aflat in vizita, zice usor ofticat ca in ziua de azi toata lumea (adica vezi nechematii ca Djuvara) isi da cu parerea pe chestiuni importante.
Ce e bine e
1. ca doamna Teodorescu ne poate spune despre Basarabi cand venim de pe Transfagarasan si
2. Ca Djuvara mai aduce vorba de chestiuni din acestea, desi nu neaparat chemat.

Altcumva, cine naiba mai gandeste la Basarabi.

petit recits

Atat de multe lucruri de spus… nu mai este foarte mult loc de depozitat- delicata Roxana in seara aceea, cand am vazut primul match de fotbal fara sa inchid televizorul, cand Romania batea Anglia si ea era proaspata si fina si sharp ca un pahar inalt, de sampanie, in Eforie.
In seara aceasta domnul care face shaorma este amabil si arab si acasa cnn o noua lansare discovery si stau si marile povesti (grand recits) s-au sfarsit, o livada cu visini imi sta dupa ceafa, casa preotului Ciolacu… Stau la intersectia aglomerata a unui numar de lumi si beau o pipa. E trei noaptea. E tarziu.

5 ore

Faust, in cinci acte, e cam mult pentru duminica seara unui week end inceput intens de joi. La iesire, domnisoare cu fason, domni cu joben, trasuri si frig, 8 grade. Palmele frig de la aplauze. Ce mai capodopera.

gravitati si gravitatii

Vaz ca am tot scris despre chestiuni de gravitate ridicola pe tonuri de popa raspopit din vini lumesti, dragoste de vin si picior gol de femeie. Adica cu ciuda si obida despre subiecte care, din decenta, nu sunt destinate neaparat unui spatiu public. Probabil ne vom stradui sa ne intoarcem la cele lumesti, sa participam si sa dansam un pic, lasand pe Dumnezeu, Patapievici si Maica Tereza sa faca conciliu in trei (mediolanum 4 pre numele lui). Gravitatea sufera de pacatul extrem al luatului prea in serios

Panta Rhea

Orasul e strabatut gri de ploaia din balcon, in timp ce, mutat (totul curge se modifica se transforma), se desfac cutii cu carti si alte numeroase cutii- jocuri de sah si domino cumparate aiurea doi rucsaci doua paturi in raftul de jos inchis Huck Finn Nada Florilor si Jack London dintr-a patra, fara virgule, gramada. Oh, I need a drink. Monopoly trebuie ca apartine lui Dobrita. Bastonul cu cap de cobra de la Corin.

Vazut de aici de sus, neimpiedicat pe, cumva, zeci de kilometri si in trei directii, Bucurestiul sade in ceata uda ca un motan cenusiu. Ploua deloc european.
Contabil, la vremea mutarilor se intocmeste 121 (profit si pierdere), balanta si bilantul.

mai lasa-ma un pic, sunt aici. Adu-mi o cafea. Spune-mi o istorie cu perne brodate. Zambeste-mi.

Seara

Seara dupa aerul conditionat ies sa ma intalnesc cu Mike la sapte jumate. Ben era la Belle Epoque cu colegul lui al carui nume nu il stiu, cu speranta aninata de o bere. Se uitau unul la altul, in costumele negre, 38 de grade, ca intr-un ritual de imperechere al unor pasari pe cale de disparitie din lipsa de chef. Am vorbit cu ei, apoi a aparut Mike. Uscativ, inalt, tuns scurt, in tricou (I can’t wait to take the suit off). Overactive, in primele cinci minute stiu despre permisul de speed boat. In urmatoarele cinci despre cele 42 de motociclete pe care le-a avut (are 40 de ani). Despre fetita, sotia de care a divortat. Despre toate masinile- Porche 911, the BMW’s. Despre prietenii lui din Bucuresti, despre prietena Dana cu care a iesit si care e frumoasa (damn Romanian girls) si are un thong negru. Si despre motociclete. Ochii se ingusteaza de placere si se apleaca aerodinamic peste masa negociind un viraj strans- It gives you freedom man! Ii spusesem despre viitoarea mea CBF si se entuziasmeaza- I trust bikers! Nu conteaza ca sunt new, inteleg. Imi spune, asezat peste masa ca in sa- despre libertate, mirosul de diesel din aer, pachetul de tigari de pe drum simtit in varful degetelor de pe frana. Traieste, e viu si vibreaza. Sunt in camasa alba, lasat pe spate, haina neagra alaturi. Alaturi vin amici la fel de British, discutia se incinge, Subaru Imprezza, quads, mountain rangers. Copii de 40 de ani. Divortati. Indragostiti de animale negre, grele, de metal. Dati. Adolescenti. Imi sterg fruntea si negociez mental a doua bere inainte de a pleca la sala cu Mihai si Miruna.

la munte 1

Vant, 23 de grade de munte miros in Bucuresti, lumina clara otel, o capitala la munte, cu brazi, ar fi dat mult mai bine. Vulcanescu cu solutia de a muta capitala la Brasov facea foarte mult sens.

Aseara in Cool Cat- carciuma cu un aer subversiv, o domnisoara chemata Polack cu ochelari cu rame negre face apologia iubirilor lesbi iar toaleta este un manifest artistic- printre altele, in proces ai acces la un slogan al Dilemei vechi, scris cu creionul sus- Plesu probabil, s-a intins mult sa ajunga pana acolo.

sete de repaos

Sambata de romanizare post jet lag asezonata cu 'terminatul reluarii' Jurnalului de la Tescani. O patrundere saltata intr-un picior ( ca la 'Ali'), vesela, intr-un teritoriu uitat. Un fel de ordine a cuvintelor (logos?) care nu se cuvine sa treaca asa repede. Am ras-reras la citatele Ilf si Petrov, got to read some of that again. Si pentru revenire pe pamant romanesc poate ceva Steinhardt. Si patristica :). Ei nah. Doua zile la Moeciu, o branza cu smantana si cartofi prajiti cu usturoi (macinat in mojarul de piatra adus de peste mari :)

Odihna

Lumi:

lumea patrata colorata a internetului, mediata de un dreptunghi ‘de 21’

lumea patrata colorata a televizorului (mediata de un dreptunghi ‘de 57’)- think about end of the world on CNN- zipezi la Antena 1 si dai de Dan Negru explicand conceptul de Millenium+arhanghel+goarna

lumea patrata colorata mai mica a telefonului mobil- lista nesfarsita (loop din nou la A), existente tangentiale cu a ta, mostly irelevante

Te extragi:

te extragi, te asezi in pat si iei o carte.

De exemplu... Familia lui Pascal Duarte. Sau... Razboiul sfarsitului lumii. Sau... Pluta de piatra...

In living navalesc transpirati, intensi, de atins cu mana, reali.

Povesti despre povesti, hartia acopera impacheteaza spatiul in care se spun povesti, o hartie cerata imbraca lumea in care este scrisa povestea despre hartia cerata care acopera cerul, mediind intre soare si rest. La umbra hartiei scrise.

La umbra hartiei scrise ne odihnim.

Adica

Ascultat Ada Milea "Quixote" varianta in engleza si gasesc beton. Daca la sapte seara in trafic in Bucuresti poti rade 40 de minute, trebuie ca e misto.

Altcumva, am gasit de cuviinta sa nu comentez comentariile la postul meu anterior pentru ca practic nu e vorba despre el (despre post) ci despre ei (despre posteri). Sau despre esenta dialogului.

In fine, n-am prea inteles, trebuie sa mai citesc odata.

V. Chiang Mai

Citind ghidurile de calatorie, apar numeroase mentiuni la relaxarea din Laos. Relaxarea se extinde uneori dincolo de limita de unde in ochii europeanului incepe eficienta.

De exemplu. 4 ore intaziere in aeroport.

Nimeni nu isi cere scuze, toti sunt foarte foarte linistiti. Domnul de la poarta raiului care nu ar fi trebuit in mod normal sa imi dea voie sa ma intorc din zona internationala pe teritoriul Laos face acest lucru fara nici un semn ca ar percepe vreo violare.


Relaxare cu cauciuc, Northern Laos


Relaxare cu motocicleta


Relaxare pe pod

La plecare un american uita un the economist la care chiar tineam in aeroport. I left it there, man.

Chiang mai---- superb.

Trebuie sa marturisesc ca imi place capitalismul.

High rised buildings, insa foarte verde. Trafic imposibil, insa imi place sa stau intr-o masina decenta, desi condusa pe stanga.

Super value for the money, hotel mai ieftin decat in Luang Prabang, dar super confort. Etaj 18, munti de jur imprejur. Numele.. sunt rezervat- Pornping Tower. No conection to the european meaning.

Am iesit din spatiul marcat cu dracones.

Sunt in capitalism… and I love it.

I just met a Swedish guy, are un bar de sapte ani aici, mic, cu guns’n’ roses, tocmai de aia m-am oprit, o bere, doua beri, vorbim- you’re the first Romanian to Sam’s bar, of course, the fucking Romanians go to Phuket an Pataya for the girls.

La 17 ani pleaca pentru 2 ani in Brazilia, se intoarce in Suedia- “I hated it” , than travels around the world pentru doi ani apoi se stabileste in Chang Mai. Unde are un bar si importa sampon pentru car wash.

O casa cu trei dormitoare aici- 40 k, un busines decent, 15-20 k.

Good place to retire at 33.