fascicole vechi, ventilatoare de ebonita

Am gasit o carte prafuita sub pat, o antologie,

de poet semi-contemporan, Plurivers, la Humanitas.

scria pe prima pagina Ex meis libris, MO, 04 aprilie 2004, Bucuresti

avec Monique

Paine No. II id est mamaliga

"De altfel, saracia nu este decat pe pereti: am vazut peste tot gaini, gaste, ceva cai si boi, oi si capre, caini si pisici care traiesc din ce ramane de la stapani, si cu paine. Aceasta este de doua feluri- cea de cuptor este fara luciu, tare, fara drojdie; cealalta este fiarta: se pune faina intr-un ceaun la foc, cand da in clocot se amesteca pana ce seaca toata apa. Aluatul ia forma ceaunului, se mananca fierbinte si, fara sa fiu mancacios cum sunt cei de prin partea locului, va pot incredinta ca mi se pare buna. Are gustul cojii de pateu."

Jurnalul contelui d’Hauterive, secretar francez al lui Alexandru Mavrocordat, calatoria de la Constantinopole la Iasi, in N. Djuvara, Intre Orient si Occident.

Caragiale catre Eminescu:"Kant asta al dumitale trebuie ca era un moftangiu"

problema fortei de munca in legatura cu chestiunea ridicarii templului

Nimerit din intamplare. Savuros.

" Apoi Solomon a numarat pe toti strainii care se aflau atunci in pamantul lui Israel, afara de numaratoarea pe care o facuse David, tatal sau, si s-au gasit o suta cincizeci si trei de mii sase sute insi.
Din acestia a facut saptezeci de mii caratori cu spatele si optzeci de mii taietori de piatra in munte, iar trei mii sase sute, supraveghetori, ca sa indemne pe oameni la lucru." (II Paralipomena, 2, 17-18)

Inter alia

"Forta francitatii, acea libertate cu care gandirea aborda omul, cetatea si Istoria, acea impetuozitate intelectuala franceza, atat de putin carteziana, a lasat locul unor prudente tatonari, precum acelea pentru inlaturarea minelor. Da, asa arata astazi francezul care gandeste: o inteligenta infofolita in nenumarate straturi de protectie, si care tatoneaza, se strecoara printre subiectele interzise, se taraste pe un camp minat, inspaimantata de o posibila explozie.
Si daca toate minele acestea n-ar fi decat imaginare? Si daca nu am mai fi obligati, cand incepem o discutie sincera, sa cantarim caracteristicile etnice, sociale, sexuale etc. ale interlocutorului nostru si sa ne cenzuram in functie de aceste criterii? Si daca ne-am putea recapata verticalitatea si vorbi cu glas tare? Ca Voltaire in momentele lui cele mai bune. [..]

subiecte de risc ce cad sub anatema gandirii stereotipe

decolonizarea dezastruoasa pentru cei decolonizati?
Secesiunea Algeriei, nefasta aventura pentru locuitorii acelei tari?
Imigratia in valuri, fara stavila, care distruge orice sansa de integrare?
Amenintarea islamismului?
Realitatea sau himera antisemitismului francezilor?
Activismul exagerat al minoritatilor de tot felul, cea homosexuala intre altele?
Calamitatea comunitarismului?"

Andrei Makine, Franta pe care uitam sa o iubim

Vesti din Outremer. Armistitiu in teritoriile ocupate. Unde sunt inamicii de altadata?

"On 5 November Damietta fell and the Franks held the town for two years. Kamil, alarmed by the news that Genghis Khan's hordes were making a bloody entrance into the Islamic world, again offered peace: Damietta for Palestine. This time all three Masters agreed with the king but the greedy overbearing cardinal refused. He wanted Cairo. John retired to Acre in disgust, but in 1221 Pelagius summoned him back. Once more Kamil offered generous terms, but in July the crusaders marched on Cairo.
Incredibly, they became bogged down in the network of canals in front of the great city and were sorrunded by the Turks; starving and without hope of rescue, King John was lucky enough to save himself and his army in return for Damietta. Kamil, who lacked none of his uncle's charm, invited the crusader magnates to a banquet and sent provisions to their troops.
When news came to Damietta that it must be surrendered, Italian merchants who hoped to use the town as a trading base rioted, one Templar being killed and a Teutonic Knight wounded during the uproar"

Desmond Seward, The Monks of War, the military religious orders

Foto: Franisc d'Assisi intalneste pe Malik al-Kamil

Alamut, 1120

Alamut de Hassan ibn al-Sabbah, la plus belles ville du monde de ce temps-la, apres Constantinople

“il y avait encore autre chose que la forteresse, ses jardin, ses splendeurs, la somptuosite de ses banquets, ses boissons enivrantes et les poemes d’Omar Khayyam.
-Encore autre chose? demanda Francois soudain interesse. Et quoi donc?
Edgar eclata d’un grand rire.
-Les houris, dit-il. Elles etaient circassiennes, georgiennes, egyptiennes ou persanes. Plusieurs etaient ouighoures, kalmoukes, kirghizes, chinoises ou indiennes. Deux ou trois etaient japonainses. I y avait meme une Venitienne et une Andalouse.”

Jean d'Ormesson, La creation du monde

"este neclar modul in care ar putea sa arate o societate din deconstructivisti zgomotosi sau o societate de discipoli zgomotosi de-ai lui Levinas, toti oameni care la nevoie ar da intaietate celuilalt aflat in suferinta"

Peter Sloterdijk, nota in "Reguli pentru parcul uman"

"Raul s-a petrecut; lucrul s-a consumat in principiu si in fapt; si trebuie sa speram in bunavointa unei fiinte superioare noua pentru a-i afla sfarsitul... Tot ce am facut de catava vreme si tot ce voi face de acum inainte este sa ma mentin curat, fara sa ma amestec in nici un fel in aceasta uriasa schimbare"

Edmund Burke

pururi tanar, ne'nfasurat in pixeli

"Ceea ce lipseste modernitatii este constiinta ca ea nu este si nu poate fi totul. Ii lipseste o idee despre ceea ce este superior si un dispret instinctiv, aristocratic fata de tot ceea ce este inferior. Noi traim, azi, ceasul celui mai mare amestec, al celei mai mediocre confuzii a valorilor. Ceasul in care modernitatea nu ne mai este de ajuns, iar spiritul capabil sa ii dea un sens superior abia mijeste.

Cei care traiesc excesul modernitatii ca pe ceva suficient sunt postmodernii- o specie de om garata pe acel peron pe unde nu va mai trece niciodata trenul.

A fi modern este o mare ocazie. A deveni postmodern este o fundatura. "

H.R.P- Omul recent