Pygmalion

Ondaatje la BBC, with fellow writers and readers. Evident, pacientul englez. In timp ca Almasy a existat sub forma unui explorator ungur ce a trecut un spion peste liniile incerte de front, Hanna si Kip sunt personaje fictive dintr-o nuvela anterioara, reluate.
Povestea este despre cum se ataseaza de personajele create, despre cum apar si iau forma lucruri locuri si oameni care inainte nu sunt, procesul este fascinant prin complexitatea lui narativ- discursiva, in pasi- unde nu era nimic, ia forma ceea ce spui. Si mai apoi, odata modelat, expus, personajul exista “mai degraba” decat realitatea in sine (whatever that is, Locke should know better).
Un genist din Irak suna si spune despre cum l-a simtit pe Kip, real si aproape, tunnel vision, spune.
Interpretare mai veche- despre cum existi cu atat mai mult cu cat esti expus mai mult constiintei altora, functioneaza si pornind de la personaje (mume?:) din fum. Odata creati, si mai ales expusi, Hanna si Kip capata forma si sens, reale.
Despre cum realitatea se indoaie, ca si lumina, in vecinatatea unor puncte gravitationale, si prin nise patrund contese si domni cu joben- gandeam la balzac si “starea civila” alternativa. Un fel de discurs despre second life? :)))) cam asa suna, vad

petit recits

Atat de multe lucruri de spus… nu mai este foarte mult loc de depozitat- delicata Roxana in seara aceea, cand am vazut primul match de fotbal fara sa inchid televizorul, cand Romania batea Anglia si ea era proaspata si fina si sharp ca un pahar inalt, de sampanie, in Eforie.
In seara aceasta domnul care face shaorma este amabil si arab si acasa cnn o noua lansare discovery si stau si marile povesti (grand recits) s-au sfarsit, o livada cu visini imi sta dupa ceafa, casa preotului Ciolacu… Stau la intersectia aglomerata a unui numar de lumi si beau o pipa. E trei noaptea. E tarziu.

concilii

Complet in afara realitatii (real.. estate), zic despre concilii: Vatican I (1878-intrerupt de razboiul franco-prusac) foarte conservator, Vatican II (1962-1965), mult mai cool, incap si ceva ortodocsi ca biserici surori iar protestantii doar ca si comunitati eclesiastice (adica mai deloc).
Ratzinger, adica papa curent, a prezidat comisia pentru doctrina care inainte vreme era numita Sfanta Inchizitie. Parerea dumnealui e mai degraba Vatican I decat Vatican II, in speta ecumenism doar prin recunosterea bisericii una singura anume cea Romano-Catolica, chestiune exprimata destul de concret in vara asta. Nici bisericile orientale unite cu Roma nu sunt cine stie ce. Punctul meu concret de vedere- cum se face ca exista doua date pentru Paste. Cred ca ecumenismul (la Sibiu anul asta) ar fi trebuit sa inceapa cu o lectie de matematica eclesiastica.

cel mai ce

Dan C. Mihailescu (Idei in Dialog, septembrie) zice cum ca Omul recent (la eseu) si Orbitor (la roman) sunt cel mai ce pentru literele romane postrevolutie. I couldn't agree more. Desi Orbitor nu e cel mai gustos (controversat dupa aripa dreapta mai ales) este totusi pe langa un fluviu fracturat postmodern, chiar o poveste intreaga, completa. Iar omul recent, cum am zis altadata, e un weltanshauung, cum romanii nu prea scriu. Am zis.

5 ore

Faust, in cinci acte, e cam mult pentru duminica seara unui week end inceput intens de joi. La iesire, domnisoare cu fason, domni cu joben, trasuri si frig, 8 grade. Palmele frig de la aplauze. Ce mai capodopera.