Primavara neagra, pentru cine nu-si da seama, vespasiana cu henry miller. lumea muzicii trasa pe plastic. viata dupa moarte. insula si braconierul

Adica, zic: ce latra cainii astia, zic, taximetristul zice, pai e noapte, zece cani, zic, cum zece caini, el zice cum ca atunci cand a vrut basescu. Inainte am luat shaorma dupa ce am fost cu Colllin si cu baietii si astia nu inteleg mare lucru IRR and stuff. Acum in taxi este doua noaptea. Ce ai zis zice taximetristul cel gras si simpatic, Zic, totzi cainii astia. Pana si Catalina era sexy in seara asta. Si, imi dau seama ca Sunt tacut ca un petrolier intr-o stramtoare, dardanele sau canalul panama. Sau suez asta de l-a luat nasser. Acum in dormitorul care trece prin usa franceza in birou, nu e nimeni decat patul zen cu lenjeria sifonata. Acum doamna Emilia doarme dar ea a facut curat la linie, la puncte, Morse. Cum suntem noi. Pe plaja, Omaha beach, atacul din razbouiul Crimeii, waterloo and Wellington. Cum suntem noi. Domnisoara, voiam sa spun ca nu am invatat nimic. Daca vreodata ai avut iluzia ca stiu ce si cum, as vrea sa iti spun ca eu nu sunt nimic din ceea ce crezi tu ca as putea fi. Acum am coborat din taqxi, taximteristul simpatic, si nu am nici o reteta despre lume. Lumea in fata mea asternuta pe asflatul ud uns cu ulei unsuros… sunt un mijloc de transpprt. O monada. Nu am vrut sa spun nimic pentru ca insasi spunerea este un efort politic prin care v-as transmite ce cred eu despre viata, o violare impardononabila a potentialului vietii de a spune despre sine.
Prieteni, de spus este cantecul surd al sirenei in creta, buzele senzuale ale laurei volocaru atunci langa semnul de circulatie ciuruit de gloante in valea aceea verde. Stiti ceva ? ma prefacc. Ma prefac ca stiu ceva atunci, acum cand nu stiu ceva. Volocaru e cu baiatul ala inalt si slab, Valdemor, cum zice irina lui Claudiu. Timpul se scruge prin noi ca un matz negru cu numele Klaus. Uite asa se folosesc literele, fara cuviinta, spunand lucruri ce nu era indreptatit a fi spuse.

Inter alia

"Forta francitatii, acea libertate cu care gandirea aborda omul, cetatea si Istoria, acea impetuozitate intelectuala franceza, atat de putin carteziana, a lasat locul unor prudente tatonari, precum acelea pentru inlaturarea minelor. Da, asa arata astazi francezul care gandeste: o inteligenta infofolita in nenumarate straturi de protectie, si care tatoneaza, se strecoara printre subiectele interzise, se taraste pe un camp minat, inspaimantata de o posibila explozie.
Si daca toate minele acestea n-ar fi decat imaginare? Si daca nu am mai fi obligati, cand incepem o discutie sincera, sa cantarim caracteristicile etnice, sociale, sexuale etc. ale interlocutorului nostru si sa ne cenzuram in functie de aceste criterii? Si daca ne-am putea recapata verticalitatea si vorbi cu glas tare? Ca Voltaire in momentele lui cele mai bune. [..]

subiecte de risc ce cad sub anatema gandirii stereotipe

decolonizarea dezastruoasa pentru cei decolonizati?
Secesiunea Algeriei, nefasta aventura pentru locuitorii acelei tari?
Imigratia in valuri, fara stavila, care distruge orice sansa de integrare?
Amenintarea islamismului?
Realitatea sau himera antisemitismului francezilor?
Activismul exagerat al minoritatilor de tot felul, cea homosexuala intre altele?
Calamitatea comunitarismului?"

Andrei Makine, Franta pe care uitam sa o iubim

Internationala a patra- a copiilor

I found this link rather funny. What a scandal :)

Vesti din Outremer. Armistitiu in teritoriile ocupate. Unde sunt inamicii de altadata?

"On 5 November Damietta fell and the Franks held the town for two years. Kamil, alarmed by the news that Genghis Khan's hordes were making a bloody entrance into the Islamic world, again offered peace: Damietta for Palestine. This time all three Masters agreed with the king but the greedy overbearing cardinal refused. He wanted Cairo. John retired to Acre in disgust, but in 1221 Pelagius summoned him back. Once more Kamil offered generous terms, but in July the crusaders marched on Cairo.
Incredibly, they became bogged down in the network of canals in front of the great city and were sorrunded by the Turks; starving and without hope of rescue, King John was lucky enough to save himself and his army in return for Damietta. Kamil, who lacked none of his uncle's charm, invited the crusader magnates to a banquet and sent provisions to their troops.
When news came to Damietta that it must be surrendered, Italian merchants who hoped to use the town as a trading base rioted, one Templar being killed and a Teutonic Knight wounded during the uproar"

Desmond Seward, The Monks of War, the military religious orders

Foto: Franisc d'Assisi intalneste pe Malik al-Kamil