"Doner" e un verb, inseamna "a invarti" in turca. Doner Kebab este ceea ce stim cu totii ca este, un fel de mancare (in greaca a dat Gyros, care inseamna tot a invarti, grecii pretind cu furie ca e mancare greceasca la fel ca si musacaua). La radacina ea, macarea cu pricina, este araba.
Astazi, in Pattaya, pe un stand de street food scria cu caractere chirilice Doner Kebab. O mancare araba, numita in turceste, scrisa pentru rusi cu caractere chirilice, in Pattaya, Tailanda.
Acum seara la televizor pe canalul Nashi Dom Thailand (cu caractere chirilice), un film cu Nicole Kidman titrat in rusa. Ii vine cumva natural sa vorbeasca rusa. In pauza sunt reclame cu condominii de pe plaja.
Altcumva nu ma omor dupa Pattaya, cu sutele de batranei de manuta cu tinere locale. Sunt si turisti familisti oarecum izolati. Doua zile tops.
27 decembrie 2010
26 decembrie 2010
12 decembrie 2010
doua probleme
Una dintre problemele de Paris este ca ajuns acolo am impresia distincta ca toate ideile au fost avute. A doua problema sunt melcii cu maioneza.
11 noiembrie 2010
Michel Tournier, Celebrari
Am cu Tournier o relatie compulsiva: imi place. Scurt or lung, abscons onctuos (in Vineri sau limburile) sau sprinten sfatos cu barba, imi place. Trilogiile: un delir un dans un dervis.
Sandvis, plaja este de la un capat cu Vineri sau limburile Pacificului, cu o prima lectura neinspirata si aproape socata prin clasa a cincea (crezusem ca e un remake la Defoe). Reluate mai tarziu, mustesc fluorescent ca o papaia abandonata pe nisip.
In capatul cestalalt al plajei textele sprintene din Celebrari, paradoxale si aforistice cum numai un batran intr-un sat francez poate sa scrie. Care are in buzunar o lume cu tot cu regula ei de functionare (regulile ei multiple de functionare). care stie ca aceasta aparenta asezare nu e un sistem (oroare), ci niste ziceri aproximative, linistitoare. Si care se bucura: de vin, de cuvinte.
Iti vine sa fii batran ca Michel.
Sandvis, plaja este de la un capat cu Vineri sau limburile Pacificului, cu o prima lectura neinspirata si aproape socata prin clasa a cincea (crezusem ca e un remake la Defoe). Reluate mai tarziu, mustesc fluorescent ca o papaia abandonata pe nisip.
In capatul cestalalt al plajei textele sprintene din Celebrari, paradoxale si aforistice cum numai un batran intr-un sat francez poate sa scrie. Care are in buzunar o lume cu tot cu regula ei de functionare (regulile ei multiple de functionare). care stie ca aceasta aparenta asezare nu e un sistem (oroare), ci niste ziceri aproximative, linistitoare. Si care se bucura: de vin, de cuvinte.
Iti vine sa fii batran ca Michel.
10 octombrie 2010
despre seductie
De la camasa lui Noica (cultura ca vesmant) la bordelul de fatza. Adica, un compromis intre spatiul profan cotidian si cestalalt spatiu (extras dar continut).
Numai cine a intrat si a poposit o vreme (lunga) acolo poate spera sa-si gaseasca un drum al lui"
Liiceanu, Despre seductie
01 octombrie 2010
Air
In camera de hotel de la Frankfurt, pe butonul de climatizare (rotund, alb cu zimti, de plastic) scrie cu litere usor gotizate Messerschmitt. 109? no, it's all just hot air.
22 februarie 2010
Tiraniezi imbracati in blugi
Atunci, la capatul patului era un radio Pacific cu scala luminata galben subversiv, becurile erau stinse in toata casa si doar Vocea Americii paraia in difuzor. Pe scala, intr-un colt, aparea Tirana, un loc exotic si departat locuit de tiraniezii din spatele plasticului negru luminat slab. Otherwise, just statics.
Acum, o zi inchisa, ploua exact tot timpul, este ceata si betonul comunist arata ca betonul comunist peste tot in lume. In Albania exista 800.000 de bunkere (unul la patru locuitori) construite pentru o lupta impotriva tuturor intr-un razboi care nu s-a mai intamplat.
In schimb it's alive, I tell you. Pietonii zburatacesc ametiti pe trecerile de pietoni ca puii de gaina prinsi in fatza portii de cainele vecinilor. Multe Mercedesuri vechi, tind sa cred ca toate Mercedesurile vechi sunt aici, unde se retrag ca sa moara cand simt ca le vine timpul.
Haine cam ca in 90, (aproape ca astept faimosii blugi negri piramida). Librarul amabil ghideaza printre ghiduri.
O noua zi in Shqiperia.
20 februarie 2010
Shqiperia 2, 23 de grade
a full real estate day. o vacuta atarnata de un cui jupuita in marginea strazii in drumul spre Farka lake.
curat.
domni seriosi, domni si mai seriosi, care se contrazic intre ei.
Munsonul albanez e zilele astea, cu ploi calde dimineata si dupa amiaza alburie prin soare. Castele medievale si magarusi plini cu lemne. Gropi in sosea si un scut de motor spart.
geam se scrie xham si se pronunta geam.
ceap inseamna intr-adevar ceapa (confirmat).
manele referite ca gipsy music (un nume bun)
fripturi soft de vitel udate cu vin rosu.
O primavara albaneza, calda si atenta ca o femeie sfioasa.
19 februarie 2010
Shqiperia 1
In dulap sunt aliniate camasile, numar fix plus unu contingency.
E un hybris al autosuficientei cand toate de care ai nevoie (omnia mea..) sunt impachetate si le ai cu tine in camera de hotel. Similar altadata rucsacul de munte.
In seara asta chelnerul jovial m-a combinat la un lemon cake in timp ce citeam exporturi versus importuri in economia albaneza. Impreuna cu un votca martini, austeritatea hotelului devine de-a dreptul ok.
Deci:
arbustii au frunze lucioase mediteraneene, ficusi si scurti palmieri,
se coduce cu entuzisam si creativitate ca in Asia,
miroase a cauciucuri arse si a mare si a betisoare parfumate, dulceag si caldut
18 grade la noua seara
sonoritati turcesti, cuvinte sarbesti, si un ciudat accent apropiat de romana. Pana la urma are ceva dreptate Roesler ala, macar asa un pic. Demonstratie- la intrebarea ce vreau in kebab: castravet, tomato, ceap ?
Am zis da la primele doua. Ceap miroase a ceapa.
Cladiri nu foarte inalte, cateva aberatii recente de plastic real estate, din fericire pe jumatate goale.
Nu multi oameni. Brunete.
Tirana, Shqiperia.
04 ianuarie 2010
fascicole vechi, ventilatoare de ebonita

Am gasit o carte prafuita sub pat, o antologie,
de poet semi-contemporan, Plurivers, la Humanitas.
scria pe prima pagina Ex meis libris, MO, 04 aprilie 2004, Bucuresti
avec Monique
Etichete:
chestii din ebonita,
Eu si Catelutza,
sarailii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)