Am cu Tournier o relatie compulsiva: imi place. Scurt or lung, abscons onctuos (in Vineri sau limburile) sau sprinten sfatos cu barba, imi place. Trilogiile: un delir un dans un dervis.
Sandvis, plaja este de la un capat cu Vineri sau limburile Pacificului, cu o prima lectura neinspirata si aproape socata prin clasa a cincea (crezusem ca e un remake la Defoe). Reluate mai tarziu, mustesc fluorescent ca o papaia abandonata pe nisip.
In capatul cestalalt al plajei textele sprintene din Celebrari, paradoxale si aforistice cum numai un batran intr-un sat francez poate sa scrie. Care are in buzunar o lume cu tot cu regula ei de functionare (regulile ei multiple de functionare). care stie ca aceasta aparenta asezare nu e un sistem (oroare), ci niste ziceri aproximative, linistitoare. Si care se bucura: de vin, de cuvinte.
Iti vine sa fii batran ca Michel.
