Sfarsitul istoriei

In aceasta seara, in timp ce toate subiectele imi par de o nesabuita actualitate, dupa scufundari succesive in valuri spumegande de years purchase and investment techniques (ar trebui sa scrie cineva despre potentialul enorm de fantastic care se ascunde in literatura de investment), deci in seara asta vreau sa spun doar ca

1. Mos Craciun pare a fi castigat batalia media cu Iisus. Daca observati, Craciunul este sarbatoarea bradului si a cadourilor, nu am auzit mare lucru despre nasterea lui Iisus.

2. Imi amintesc sarcofagele de piatra de la British Museum, monumente simple si directe ale mortii. Nu alegorii, nu cartea mortilor, calatorii subpamantene in basoreliefuri etc. Nu, domnule, o chestie de piatra in care putrezesti. Vad ceva potential de meditatie aici.

3. Tot despre Bristish Museum, o statistica la prima vedere: in general s-au reprezentat (arta sau nu ramane de vazut) chestiunile urmatoare- victorii in razboaie si glorificari ale momentelor cand le-am tras-o la altii (destul de urat cel mai des), apoi femei misto calare, pe jos, cu cap de pasare, in marmura, imbracate, dezbracate, triste, furioase, lascive, indragostite, in fine, femei; si mai apoi zei care nu sunt decat metafore ale chestiunilor de mai sus. Aaa, uitasem, fapt deloc curios- cultivarea pamantului si cresterea animalelor sunt indeletniciri pentru invinsi. Ma intreb cum s-ar reprezenta, intr-un basorelief de exemplu, sa ramana - multiculturalismul. Si political corectness. Da, prietene Fukuyama, suntem la sfarsitul istoriei cand nu mai poti lasa in piatra urmele tale.