Trec aici acest comentariu facut in alta parte pentru ca imi pare ca intra intr-o serie.
Zic, de la noua masa neagra, asupra Bucurestiului de la ora doua si zece, etajul opt: un pic de distanta seniorala e buna la casa omului. Mai mult- e singurul mod in care putem savura cafeaua, cartea si pipa (as zice si brandy, insa asta e numai chestiunea mea cred). Daca jos in strada danseaza bisnitarii feciorelnici si moldovencele (vai, nu zic nimic, mie imi plac de mor moldovencele) pe noi nu ne doare. Adica, avem dreptul sa nu ne doara. Avem dreptul... moral sa dispretuim cordial sau rece. Sa ne distantam. Sa zambim sarcastic. Daca vrem, sa ne stricam de ras la spectacolul lor. Avem dreptul sa ne placa aceasta pentru simplul fapt ca putem intelege aceasta. Care noi? Noi.
Nu este un raspuns elaborat si poate nu ar trebui sa comentez in schimb mi se pare usor ridicol sa empatizam cu mucigaiuri si noroi pentru ca... nu stim exact de ce. Si nu, nu mi-a placut Arghezi decat in Duhovniceasca si ceva Psalmi, si ideea in cauza era stupida.
O republica virtuala a spiritului (Castalie?) mi se pare important de pastrat (prezervat era sa zic, fereasca sfantul!). Mie imi place cum scrie Zaza cand e sarcastica. Inteligenta se justifica pe sine. Iar compasiunea/empatia se castiga, nu sunt drepturi.
Cu scuze, mi-am permis acest comentariu fara sa fi participat la discutie. Dar e o tema la care rezonez. De aceea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu