odisee, steaua canopus, alergare spre rosu. stop.

Pai... am desfacut acum sticluta mica de Cabernet Sauvignon de minibar, dupa dus, si stau la geamul de la etajul zece peste piata unirii. Nici o schimbare, timpul are rabdare nu cu minutele ci cu incapatanarea turlelor de manastiri de pe linia orizontului, de jur-imprejur. Liniile inguste de tramvaie cutiute rosii si galbene intaresc impresia de oras fabricat, pentru Jim Carry naiv-circumspect. Prea liniste. Calm. Blondele brunele urbei plutesc in lumina laptoasa pointilista a orei sapte, in aprilie. E cald la Iasi. E o stare anume, lotofagi si sirene, la capatul unei odisei prin lumi mai agitate. E bine, la Iasi.