Kathmandu proteste. stop.Bhaktapur istorie piatra rosie

pana acum douazeci de minte cand am pierdut niste poze fusese o zi
buna. acum e doar sase douazeci si am impresia ca ar trebui sa fie mult mai mult.
un account. trezit dimineata dupa zece ore de somn,
mers mic dejun. unt gras (probabil de iac) cafea ciudata, omleta
ciudata, gem ciudat. era optiunea continental de la breakfast insa un
alt continent probabil.
dar am mancat, tot bineinteles. am iesit in soarele care loveste, da,
in cap ca o sabie, si am mers prin thamel pana la o agentie de zbor
unde am negociat pret de jum de ora o reducere neta de 120 de usd. ok,
adica, all set, iau o ricsa foarte sigur pe mine si trec din prima pe
langa un grup mare de domni care strigau si fluierau neturistic, cu
expresii debordand neelegant de entuziasm revolutionar. Menshevic ce
sunt, ascund aparatul de fotografiat. Aparent problema cu vice
presedintele, cum spunea Kathamandu Post de dimineata, "duce tara spre
anarhie". Nu-i un cuvant bun cand esti turist. merg merg si se opreste ricsa. ricsarul da din cap si zice no no. eu
zic go go, el arata cu mana. in fatza (nu se vedea de tenda de ploaie
a ricsei) in fatza zic o multzime mare deasupra careia zburau vesel caramizi
din acelasi praf rosu (oxid de vreun fel) care inunda toate strazile.
adica, protest, de adevaratelea, in direct, pe viu, la circa 20 de metri in fatza. zgomot pe
masura. fluieraturi, trosnete, tot tacamul. dau sa cobor usor confuz dar mimand siguranta,
cand deodata, pac, o ofensiva a jandarmilor (armed police called arround
here) toata lumea schimba frontul si incep sa fuga, totzi,
dedicati, cu suflet, spre mine si ricsar. sa mor daca va mint. here I
am, eu cu ricsarul, si vreo trei sute de revolutionari, anarhisti and
all, charging. eu dau sa fug, ricsarul tipa dupa mine sa platesc. ok.
opresc, dau o suma considerabil mai mare, si plec alert, pastrand
demnitatea de turist. in spate frontul se stabilizase relativ.
ok, ocolesc prin spate, un alt ricsar, care vazuse scena, alearga dupa
mine si promite ca ma duce el la Malla hotel. am uitat sa va zic,
malla hotel are niste porti mari mari de fier gros cu usite mici prin
care se uita portarul. ma intrebasem eu de ce se intampla asta, insa
acum aflasem. demonstratia era exact la usa cu pricina, din motiv ca
pe strada erau doua campusuri de studenti, care furnizeaza the bulk of
the revolutionary forces. Anarhistii. in fine, ma feresc abil de cel
de-al doilea ricsar, intru in final la hotel pe o poarta dosnica. nu
stiu de unde m-am gandit eu ca ar fi acolo, instinctele inca
neatrofiate de mancare buna si mers cu volvo.
inauntru, acelasi doorman deschide curtenitor, saluta in pozitie de
drepti, neafectat. la doua minute apar ceva francezi usor albi la fatza. de afara
se aud infundat fluiere si bufnituri (explicatia bufniturilor erau
caramizile ce zaceau mai tarziu pe strada, eroic).
Cum decisesem inca de ieri sa merg la Bhaktapur (un oras vechi, mai
curat si mai elegant, din Kathamandu valley) solicit check out si un
taxi. cei de la receptie, usor solidari, dau sceptici din cap. no
taxi, many stones. In fine, dupa negocieri si pret triplu, domnul de
la receptie ma conduce la doua sute de metri de hotel, in costum
negru, uitandu-se circumspect in stanga si in dreapta. grupuri de
jandarmi obositi discutau cu localnici. pe strada multe caramizi.
altminteri oarece liniste. Receptionistul spune ca s-au dat telefoane. the road to bhatktapur is
clear. vine si taxiul, ma urc, plec. in cateva intersectii taximetristul discuta cu politistii daca drumul
din fatza este liber. era liber si iata bhaktapur intr-o ora.
Cazare mai putin splash dar ieftina si buna (20 de usd) in Taumadhi
Tole si bere racoroasa. aparatul foto, lonely planet, palaria ridicola
de turist. nu prea sunt sanse de blend in. orasul e superb in felul
sau propriu, o arhitectura de caramida rosie mancata de vremi si
musoane, domni serioasi discutand la nesfarsit, copii murdari fericiti razand in strada, multa culoare. nu prea munceste nimeni decat niste doamne care fac nu stiu ce la ceva ulcioare cu orez brun. rosu de la sariuri,
negrul bivolilor din mijlocul strazii. multe pokhari, bazine de
pastrat apa, extrem de mizerabile, in care localnicii se spala cu
oarece candoare. Durbar square, zeci de temple, alte squares.
indicatii la the walking tour in lonely planet: "from Tachupal Tole
turn left down the side of the Pujari Math. At a square jog right (by
a small deity), left, right, at a second small square and left again
at the main square". Pe bune, sunt foarte multe small daities. Si continua asa. un reper- "swing north- look for strange leatherface
hanging on the north wall". Cumva inteleg autorii, strazile nu au nume
sunt inguste si toate absolut la fel. Evident, m-am ratacit de tot si
de multe ori. In anumite parti ale orasului de caramida rosie nu erau
decat localnici pititi dupa vaci mari si ferestre mici, cu ochi
suspiciosi. un zambet ajuta, am observat. niste scolarite au inceput
sa se tina dupa mine (literally) si inganau niste cantecele rimate (I
could tell) si radeau de se prapadeau. nu cred ca ziceau ceva foarte
magulitor, ca prea radeau. Intelegeam ceva cu american-tan-tan, ciucutan sau cam asa ceva. In fine. navigand curios si facand sute de
poze printre vacile aurii (de bronz) cele negre- reale, caini - e
singurul loc din lume unde sunt mai multi caini decat in Romania-ajung
in genere pe unde voiam. multe temple, un ghat- loc de imbaiere
rituala si de ars mortii- mic si la un parau extrem de murdar. Ma
indoiesc de calitatile purificatoare ale apei in cauza. Lingamuri mari
de piatra, yoni mari de piatra. un shiva foarte bucuras sa te vada,
gol fiind. sculpturi, fluiere, cutzite kukri.
in fine, fara sa fiu rau, multa mizerie. am observat, fara sa vreau,
in vreme, o oarece legatura (coincidenta probabil) intre o majoritate hindu si chestiunea asta. de exemplu pe
statuile din temple se aseaza tot felul de chestii, printre altele
intestine reale de animale. in fine, trebuie sa iti amendezi
definitiile europene asupra sanitation and stuff, insa multa culoare,
mult mai aerisit decat kathamandu, mai vechi, cu un sens precis al istoriei.
De-a dreptul frumos.
Oamenii astia se vede ca stiu exact de unde vin. la fel stiu
de unde vin domnii din piata care canta la niste instrumente ciudate imnuri hindu
as I write this.
Partea proasta.. am dat fara sa vreau un format la cardul de poze,
urmat imediat de un cancel, in schimb acum cardul imi arata ca e gol.
daca cineva se pricepe la recuperat rog o sugestie.
Erau ceva poze absolut memorabile- omul cu gaina- incercand
convingator sa o vanda din mana, inclusiv mie, cantarul de lemn pentru
capre in full use cu pietre drept contragreutati, sfantul adept shiva,
ascetic, cu o casca moto pe brat.
Acum, zic, ma voi intoarce pe terasa (stau langa roof top terasse) si
voi bea un alt carlsberg si voi gandi la lipsa de sensibilitate
religioasa. Nici o mantuire de aici, pentru moment, sunt un turist cu
palarie verde si card gol de poze. dar e misto. atat de mult in atat
de putin. daca stiti senzatia aia de la white dragon cand timpul se
lungeste si se intampla multe lucruri si apoi aia de n-au fumat zic
what the fuck man si tu intrebi cat e ceasul. ei, asa e.