A inceput bine, white water rafting, in a flow- se vede ca domnul Dan Sociu e de formatie poet. Chiar premiat.
Seamana la inceput cu V. Mituri peste mituri, urbane, in pasta.
Am fost dezamagit (light) mai pe urma. Cartea nu respira, e claustrofoba, intr-un colt. Are rabufnirea scurta a poeziei pe distante mici, la o suta de metri. Pe 5000 si mai sus se impiedica, tremura din boltzuri, se indoaie in vant si buff, se darama ca un sopron atelier de tamplarie la Tecuci. Spun ca domnul Sociu, din Botosani, are acea intuitie fina, ploiesteana, a intorsului din condei in ac de par dar… pierde din suflu pe spatii largi, in pusta. Imi aduce aminte de poezia lui Marius Ianus. Da chiar, ce o mai fi facand marius ianus ?
Un comentariu:
Ma mut in Coasta de Fildes :D Sa vii sa ma vizitezi :)
Trimiteți un comentariu