Oarece relatie incerta cu Epistolarul, pe care cu siguranta il citesc cam tarziu intr-o ordine, nu-i asa, paideica.
Fraze saltate si cascade abundente trag pe firul apei in jos pentru ca mai la vale sa se impotmoleasca in culoare verde de matasea broastei, maluri romanesti (ca Bahluiul, de exemplu).
Multe orgolii, unele elegante (Paleologu), altele grotesti (Radu Bogdan), altele pastisate in linii groase (Marin Tarangul). Cei mai dramatici ar fi abulicii aparatcici, atinsi la lingurica de 'nuca tare' a paltinisimului. (asta cu nuca tare cred ca e o vorba a lui Nae Ionescu despre legiune-sau sa fie Vulcanescu?).
Un aparatcik cu deosebire enervant este Ion Ianosi, fraze din vremuri uitate prea devreme in care bunavointa unui tembel din sistem era diferenta dintre tipar si sertar.
In fine, pe unde e clar si rapid place si transporta din nou in aerul rarefiat de la Paltinis. Acum nu ca as avea organ pentru filozofia de sistem- vai, nu e pentru contabili- dar asa, da bine dom'le un pic de intransigenta in ale spiritului. Mai putin romanism caldut si mai mult radicalism cu staif si poate nu vom fi scuipati de pe limba Domnului (Matei).
Un comentariu:
Ce matin, une vieille Citroën 2 chevaux, sortie des films de Louis de Funès, toute menue, légère et nerveuse, les roues aussi fines que celles d'un vélo, fonça dans la rue Aurel Vlaicu et même dépassa à toute allure une grosse Volvo maladroite, sous les sifflements d’admiration et les applaudissements d’une poignée d’ouvriers...Fallait juste s’imaginer que Belmondo tenait le volant...
Trimiteți un comentariu