14 martie 2008

Serengeti


In debara sta frigiderul cu frig. El mormaie si troncane noaptea, fiind in viata. Cand e lumina stinsa cloncane ciclop sugubat cu ochiul albastru. E un senior.
Tot acolo mai sunt bocancii de zapada folositi rar si cu o amortizare infecta, adica afacere proasta. Vecini afabili sunt sacul de dormit (-18, cehesc), pioletul, fantoma unui pisic negru pe nume Klaus, fotografii vechi, o sacosa cu cartofi noi si o sacosa cu identitati vechi sepia.
In partea ceastalalta sunt cuptorul micro si masina de spalat, emailate, indragostite, zambarete. Inchid usa debaralei, Salambo, si in fapt numeroase chestiuni se intampla in campia uriasa intinsa in soarele alb al dupa-amiezii. Se spun povesti spuse rar. Sacul de dormit si pioletul de exemplu au o poveste cu primedjii si ispite, cu totul incapsulate in spatele usii wenge. Sunt si povesti boeme, cu absint, pariziene, fauviste. Astfel debaraua este un serengeti al povestilor private, de amor. O lume intinsa ca o piele moale de sters ochelarii, care pipaita spune de fiinte fantastice moi.

Niciun comentariu: