Pornind de la unul din ultimele numere ale Dilemei, gasesc mult prea facila argumentatia pe care o ofera jurnalistii confruntati cu intrebari referitoare la calitatea din ce in ce mai proasta a productiilor scrise, vorbite sau televizate.
Ea, explicatia, suna cum ca asta vreti, asta dam. Ceea ce omit sa mentioneze acesti domni este puterea fascinanta a acestor productii, (pe care altcumva se pricep sa o foloseasca), de a crea realitate.
Mass-media creeaza realitate. Asa cum creeau inainte vreme realitate artistii, scriitorii, Dumnezeu si, cu voia dumneavoastra, Pygmalion, la fel astazi fabrica realitate jurnalistul. Mai mult decat atat, detine aproape exclusiv acest drept, de multe ori in pofida, in ciuda, si alterand, realitatea in sine.
Odata eliberata in existenta (Das Sein :) aceasta realitate, expusa si agitata la lumina soarelui primavaratic, ea produce cerere. Nu e ca si cum discernamantul semenilor nostri ar fi atat de antrenat pentru a distinge intre dejectii si placeri apolinice. E mai degraba ca intr-o lege keynesiana, unde productia creeaza propria cerere. In momentul in care fabrici realitate te confrunti cu primejdia (si responsabilitatea, vai ce cuvant untrendy) ca acea realitate chiar sa inceapa sa existe la propriu. Astfel, atunci cand compatriotii nostri citesc pe rupte in metrou RING iar actorii jalnici al telenovelelor publice –ioniontiriacandreeamarinsimutu- isi agita fustele in public, nu este atat vina publicului (victima bovina) cat vina creatorului...
Pe o piata a realitatilor alternative (rating-ul da masura existentei “mai degraba”), putem insa sa ne relaxam alegand, clickoizi, realitatea care ne convine. Pe mezzo de exemplu.
3 comentarii:
Va citesc blogul de ceva timp si va apreciez felul in care creati dvs "realitatea":)cu responsabilitate,ironie fina si poezie...productiile mass-media au indubitabil o imensa putere de influenta asupra publicului prin simplul fapt ca textul tiparit si imaginea la televizor sacralizeaza informatia, de parca ar fi purtatoarele unui adevar...din fericire, putem alege sa credem sau nu. De ce citesc toti RING sau COMPACT in metrou? Cred ca pur si simplu raspund ( pe langa faptul ca sunt gratuite) unei nevoi firesti de a ne hrani cu iluzii si fictiune.Altfel am innebuni.Suferim toti de bovarism. Unii ne hranim cu carti si filme bune, altii cu literatura tabloidala simplista si de proasta calitate. Dar avem toti nevoie sa visam la altceva. Cu respect...
Va multumesc.
Sunt de acord cu ideea ca povestirea, alter-realitatea ne atrage si ne hraneste ca un drog de intensitati si calitati diverse. De la mituri cosmogonice la Stargate Sg-1. Ca mediu nou si puternic de transmisie insa, media patrunde puternic in mentalitatea populara. diferenta este cel mai mic numitor comun. Fiind sub restrictia de a fi inteleasa/cumparata de cat mai multi media coboara inevitabil calitatea celor produse pentru a servi minti din ce in ce mai simple. Pervers, asta produce minti din ce in ce mai simple. Este un self fulfilling process, al celui mai mic numitor comun care devine din ce in ce mai mic cautand sa fie din ce in ce mai comun.
Hmmm...daca restrangem comentariul dvs la presa gratuita, mi-e teama atunci ca ne confruntam cu un val general de simplificare a mintilor caci echivalentele RINGULUI sau COMPACTULUI sunt distribuite gratuit in mai toate capitalele europene. Fie exista o anumita calitate a informatiei pana si in ziarele gratuite, pe care eu personal nu prea o vad, fie consumatorii de presa gratuita din Romania sunt un caz special, din pacate, asta daca se verifica teoria celui mai mic numitor comun ...
Trimiteți un comentariu