usoare, funny, bun simt de orasel mic, bun simt de farmacist :)
http://www.newspeakdictionary.com/ns-my.html#State-Socialism
exemplu
Liberal - Used to mean : "Free from narrow prejudice; open minded, especially, open to the reception of new ideas or proposals of reform.". Now means "Full of hatred for past Ideas, and completely intolerant of the people that still believe in them. Socialist." Most liberal arguments basically boil down to "Shut up in the name of open-mindedness and free speech!". The liberal observes evils in society, and then attempts to remedy the problem with an even greater evil.
Se afișează postările cu eticheta civice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta civice. Afișați toate postările
12 septembrie 2008
19 august 2008
Patapievici si hiena, conflict necoplanar & ilar. Prima perdea.
Asa-zisul scandal ICR New York este de un absurd ilariant. E ca o trasnaie. O povestire cu final neasteptat. Domnii de la Ziua si din alte stabilimente de turnatori si securisti hraniti de mana larga a ciocoilor de media pun la cale un fel de farse. Pocnitori.
E ca si cum ar trage fatza de masa cu pahare de vin cu tot.
Cine comenteaza? Vacaroiu. Cine se sesizeaza in Parlament? Adrian Paunescu.
(vacaroiu comenteaza deunazi cum se face ca CE are tupeu sa critice un Parlament national).
Deci gasesc o reala calitate in umorul de discoteca sateasca pus la cale de complexul media controlata-parlamentari inepti si aserviti.
Cred ca, pe urmele lui Steinhardt, ca si buni crestini, viata publica din Romania nu ar trebui sa mai faca greata- privita asa, oblic, inclinand capul, ea pare doar amuzanta, desucheta, hazlie.
Sa cante lautarii.
E ca si cum ar trage fatza de masa cu pahare de vin cu tot.
Cine comenteaza? Vacaroiu. Cine se sesizeaza in Parlament? Adrian Paunescu.
(vacaroiu comenteaza deunazi cum se face ca CE are tupeu sa critice un Parlament national).
Deci gasesc o reala calitate in umorul de discoteca sateasca pus la cale de complexul media controlata-parlamentari inepti si aserviti.
Cred ca, pe urmele lui Steinhardt, ca si buni crestini, viata publica din Romania nu ar trebui sa mai faca greata- privita asa, oblic, inclinand capul, ea pare doar amuzanta, desucheta, hazlie.
Sa cante lautarii.
27 iunie 2008
23 mai 2008
Tabloidum tremens, un fel de agitatie
Pornind de la unul din ultimele numere ale Dilemei, gasesc mult prea facila argumentatia pe care o ofera jurnalistii confruntati cu intrebari referitoare la calitatea din ce in ce mai proasta a productiilor scrise, vorbite sau televizate.
Ea, explicatia, suna cum ca asta vreti, asta dam. Ceea ce omit sa mentioneze acesti domni este puterea fascinanta a acestor productii, (pe care altcumva se pricep sa o foloseasca), de a crea realitate.
Mass-media creeaza realitate. Asa cum creeau inainte vreme realitate artistii, scriitorii, Dumnezeu si, cu voia dumneavoastra, Pygmalion, la fel astazi fabrica realitate jurnalistul. Mai mult decat atat, detine aproape exclusiv acest drept, de multe ori in pofida, in ciuda, si alterand, realitatea in sine.
Odata eliberata in existenta (Das Sein :) aceasta realitate, expusa si agitata la lumina soarelui primavaratic, ea produce cerere. Nu e ca si cum discernamantul semenilor nostri ar fi atat de antrenat pentru a distinge intre dejectii si placeri apolinice. E mai degraba ca intr-o lege keynesiana, unde productia creeaza propria cerere. In momentul in care fabrici realitate te confrunti cu primejdia (si responsabilitatea, vai ce cuvant untrendy) ca acea realitate chiar sa inceapa sa existe la propriu. Astfel, atunci cand compatriotii nostri citesc pe rupte in metrou RING iar actorii jalnici al telenovelelor publice –ioniontiriacandreeamarinsimutu- isi agita fustele in public, nu este atat vina publicului (victima bovina) cat vina creatorului...
Pe o piata a realitatilor alternative (rating-ul da masura existentei “mai degraba”), putem insa sa ne relaxam alegand, clickoizi, realitatea care ne convine. Pe mezzo de exemplu.
Ea, explicatia, suna cum ca asta vreti, asta dam. Ceea ce omit sa mentioneze acesti domni este puterea fascinanta a acestor productii, (pe care altcumva se pricep sa o foloseasca), de a crea realitate.
Mass-media creeaza realitate. Asa cum creeau inainte vreme realitate artistii, scriitorii, Dumnezeu si, cu voia dumneavoastra, Pygmalion, la fel astazi fabrica realitate jurnalistul. Mai mult decat atat, detine aproape exclusiv acest drept, de multe ori in pofida, in ciuda, si alterand, realitatea in sine.
Odata eliberata in existenta (Das Sein :) aceasta realitate, expusa si agitata la lumina soarelui primavaratic, ea produce cerere. Nu e ca si cum discernamantul semenilor nostri ar fi atat de antrenat pentru a distinge intre dejectii si placeri apolinice. E mai degraba ca intr-o lege keynesiana, unde productia creeaza propria cerere. In momentul in care fabrici realitate te confrunti cu primejdia (si responsabilitatea, vai ce cuvant untrendy) ca acea realitate chiar sa inceapa sa existe la propriu. Astfel, atunci cand compatriotii nostri citesc pe rupte in metrou RING iar actorii jalnici al telenovelelor publice –ioniontiriacandreeamarinsimutu- isi agita fustele in public, nu este atat vina publicului (victima bovina) cat vina creatorului...
Pe o piata a realitatilor alternative (rating-ul da masura existentei “mai degraba”), putem insa sa ne relaxam alegand, clickoizi, realitatea care ne convine. Pe mezzo de exemplu.
24 aprilie 2008
tara noastra, revisited
In ultimul timp mergand cu trenul din nou dupa ce mai inainte nu mersesem cu trenul (clar pana aici), deci in ultimul timp am observat ceva ce inainte vreme nu era de observat- pungile.
Sunt peste tot, agatzate de cotetze, fluturand jucaus roz in copacii probegi rataciti in campie (ha!), campuri intregi de pungi, rostogolite, agitate, plantatii vaste, culturi cat vezi cu ochii, se unduie in vant, asteapta combine duduind si tractoristii aburiti. Uneori sunt intoarse sub brazda si puiesc in liniste pungutze mici de bomboane.
Acum, dincolo de notiunea de biodegradabil, singurul lucru care poate linisti este ca pungile sunt din petrol care petrol nu prea mai este (brace for impact, gentlemen).
Deci, voiam sa zic anume ca sunt multe pungi in Romania.
P.S. In context de environment, tren si petrol- e mai misto cu trenul pentru ca poti citi una-alta si ai priza de laptop la Intercity, care pe ATR-urile alea inghesuite nu exista. Care ATR-uri sunt scumpe in comparatie cu orice companie aeriana pe, indraznesc, orice distanta din lumea locuita- oikumena- pentru ca TAROM traieste intr-o fantasy world (visul capitalismului monopolist) unde suntem penalizati iara pentru ca suntem serviti de companii romanesti, aviatice de data asta.
28 ianuarie 2008
Kristallnacht, Nakuru, 2008
Probabil anumite culturi sau poate chiar gene sunt mai predispuse la violenta decat altele. Aceasta poate depinde de masura in care regulile convietuirii (intru securitate si prosperitate- ce apartin comunitatii) au avut teren sa prinda. Adica, cumva, civilizatie.
Africa ultimilor 50 de ani. Violenta soft - adica cruzime civilizata, in limite europene- a colonizarii, mult exagerata de propaganda de stanga si de idealismul politic american de tip Woodrow Wilson, a fost inlocuita dupa decolonizare cu un tip de violenta inumana, care trece dincolo de ceea ce putem intelege.
Rwanda, Darfur, Congo, Kenya de azi. Kenya e un bun exemplu. In timp ce conditiile economice sunt clar pozitive si turismul at an all times high, e de ajuns un rezultat contestat al alegerilor ca totul sa explodeze. Aud azi dimineata stiri din Nakuru (destinatie turistica predilecta) despre 14 oameni arsi ieri de vii in case si multi altii hacuiti cu macete sau, cum candid spune bbc, clubbed to death.
Practic discutam despre ce este acceptat cultural ca fiind normal. Defularile tribale, instinctuale si atroce, au doar alte scene si pretexte prin bunavointa omului alb care a introdus modele politice si de comunitate fara fond real. Modelele ancestrale de relationare in societate reapar regulat. Definitiile universaliste ale ideii de umanitate isi vad astfel limita, confruntate cu o cruzime aproape animalica.
Intr-un mod ciudat si implicit, acest tip de violenta este acceptata ca fiind „a lor”. La fel cum crima de culoare din Statele Unite este acceptata cultural, implicit, mai degraba decat crima alba, ca fiind normala (rezultat al statisticii sau al prejudecatilor? Si nu sunt prejudecatile inductii ale statisticii impregnate in mentalul colectiv?).
Ce s-ar fi intamplat daca un grup de suedezi burghezi usor supraponderali s-ar fi suparat dupa alegeri si ar fi dat foc unor sustinatori ai opozitiei in casele lor sustinand focul cu masute yin-yang de la Ikea? E greu de spus, dar sper ca acest moment e departe, in trecut sau in viitor.
Exista civilizatii superioare si inferioare? Europenii i-au invatat violenta pe africani si ei doar o reproduc? Europenii sunt vinovati ca au trasat state arbitare cu modele politice nefiresti? Au fost africanii intotdeauna mai violenti decat altii? Sau doar mai putin civilizati? Nu stim.
Ce cred insa este ca avem datoria de a civiliza si de a exporta modelele europene de civilitate (traire in comun). Pentru ca sunt mai bune fie si pentru ca daca va castiga opozitia avem oarece garantie (nu totala-Kristallnacht de exemplu) ca nu vom fi hacuiti cu macete in Bucuresti sau Lisabona (refuz sa imi amintesc de mineri :).
In legatura cu criza curenta din Africa, ONU vorbeste obsesiv in limbajul de lemn al drepturilor omului si asteapta solutii de la trupele A.U. care niciodata, repet, niciodata nu au fost eficiente in vreo parte a lumii. Motivul de fond al inactiunii - ar fi politic incorect sa trimitem oameni albi sa civilizam si sa oprim violentele. Plus ca africanii nu accepta asta (vezi Darfur). Atunci, multiculturali, suntem de acord ca fiecare tip de civilizatie are definitii proprii a ceea ce este acceptabil si tacem dracului din gura sau comentam neutru ca BBC.
Africa ultimilor 50 de ani. Violenta soft - adica cruzime civilizata, in limite europene- a colonizarii, mult exagerata de propaganda de stanga si de idealismul politic american de tip Woodrow Wilson, a fost inlocuita dupa decolonizare cu un tip de violenta inumana, care trece dincolo de ceea ce putem intelege.
Rwanda, Darfur, Congo, Kenya de azi. Kenya e un bun exemplu. In timp ce conditiile economice sunt clar pozitive si turismul at an all times high, e de ajuns un rezultat contestat al alegerilor ca totul sa explodeze. Aud azi dimineata stiri din Nakuru (destinatie turistica predilecta) despre 14 oameni arsi ieri de vii in case si multi altii hacuiti cu macete sau, cum candid spune bbc, clubbed to death.
Practic discutam despre ce este acceptat cultural ca fiind normal. Defularile tribale, instinctuale si atroce, au doar alte scene si pretexte prin bunavointa omului alb care a introdus modele politice si de comunitate fara fond real. Modelele ancestrale de relationare in societate reapar regulat. Definitiile universaliste ale ideii de umanitate isi vad astfel limita, confruntate cu o cruzime aproape animalica.
Intr-un mod ciudat si implicit, acest tip de violenta este acceptata ca fiind „a lor”. La fel cum crima de culoare din Statele Unite este acceptata cultural, implicit, mai degraba decat crima alba, ca fiind normala (rezultat al statisticii sau al prejudecatilor? Si nu sunt prejudecatile inductii ale statisticii impregnate in mentalul colectiv?).
Ce s-ar fi intamplat daca un grup de suedezi burghezi usor supraponderali s-ar fi suparat dupa alegeri si ar fi dat foc unor sustinatori ai opozitiei in casele lor sustinand focul cu masute yin-yang de la Ikea? E greu de spus, dar sper ca acest moment e departe, in trecut sau in viitor.
Exista civilizatii superioare si inferioare? Europenii i-au invatat violenta pe africani si ei doar o reproduc? Europenii sunt vinovati ca au trasat state arbitare cu modele politice nefiresti? Au fost africanii intotdeauna mai violenti decat altii? Sau doar mai putin civilizati? Nu stim.
Ce cred insa este ca avem datoria de a civiliza si de a exporta modelele europene de civilitate (traire in comun). Pentru ca sunt mai bune fie si pentru ca daca va castiga opozitia avem oarece garantie (nu totala-Kristallnacht de exemplu) ca nu vom fi hacuiti cu macete in Bucuresti sau Lisabona (refuz sa imi amintesc de mineri :).
In legatura cu criza curenta din Africa, ONU vorbeste obsesiv in limbajul de lemn al drepturilor omului si asteapta solutii de la trupele A.U. care niciodata, repet, niciodata nu au fost eficiente in vreo parte a lumii. Motivul de fond al inactiunii - ar fi politic incorect sa trimitem oameni albi sa civilizam si sa oprim violentele. Plus ca africanii nu accepta asta (vezi Darfur). Atunci, multiculturali, suntem de acord ca fiecare tip de civilizatie are definitii proprii a ceea ce este acceptabil si tacem dracului din gura sau comentam neutru ca BBC.
28 noiembrie 2007
un alt fel de batrani
Despre morti numai de bine, insa descopar citind un volum de dialoguri cu Paler ca acest domn nu a iesit niciodata din filmul comunist. La doua decenii dupa revolutie discursul sau este dominat de Eugen Barbu si plagiatul din Incognito, de polemici cu Vadim in Saptamana si Luceafarul. Nu are la inima deloc condamnarea comunismului. Dupa initiativa fun cu generatia expirata (din Cotidianul), spune despre Djuvara ca e un batran cu nadragii in vine care nu ar trebui sa se gudure pe langa tineri. Nu pare sa inteleaga ca nu e vorba de un conflict intre generatii ci intre dinozauri nocivi si restul lumii.
Simpatizez cu el doar cand este reactionar, deplange soarta culturii si marlanizarea publica si privata.
Nu e insa un mare merit, oricine ajunge la nivelul lecturilor de liceu poate avea intuitia fluiditatii axiologice a vremilor recente.
Vedem cu oarece surpriza insa ca fostul director al televiziunii comuniste in 70, redactor sef al romaniei libere pana prin 80 si membru al CC al PCR, Paler avea naivitatea (tupeul?) sa aiba opinii recente si, mai ales, sa le strige cu glas tare de pe zidul cetatii.
A fost o furnica ce a tacut si a muncit asiduu, din frica si egoism, la temeliile terorii. Ei au fost esentiali pentru edificiu. Pentru ca mai apoi, la Antena 3 (unde altundeva) sa deplanga vremile si initiativele lui Basescu. Pentru noi, rusinea e o chestie despre care citim in romane.
Ati gandit ca printre batraneii simpatici pe care ii vedem pe strada sunt si cei care au pus umarul la comunismul nostru local? Bumbesti livezeii, Iliestii. Care au votat FSN si in somn. Simpla lor existenta permite proliferarea unor canalii de magnitudinea motanului Felix.
Simpatizez cu el doar cand este reactionar, deplange soarta culturii si marlanizarea publica si privata.
Nu e insa un mare merit, oricine ajunge la nivelul lecturilor de liceu poate avea intuitia fluiditatii axiologice a vremilor recente.
Vedem cu oarece surpriza insa ca fostul director al televiziunii comuniste in 70, redactor sef al romaniei libere pana prin 80 si membru al CC al PCR, Paler avea naivitatea (tupeul?) sa aiba opinii recente si, mai ales, sa le strige cu glas tare de pe zidul cetatii.
A fost o furnica ce a tacut si a muncit asiduu, din frica si egoism, la temeliile terorii. Ei au fost esentiali pentru edificiu. Pentru ca mai apoi, la Antena 3 (unde altundeva) sa deplanga vremile si initiativele lui Basescu. Pentru noi, rusinea e o chestie despre care citim in romane.
Ati gandit ca printre batraneii simpatici pe care ii vedem pe strada sunt si cei care au pus umarul la comunismul nostru local? Bumbesti livezeii, Iliestii. Care au votat FSN si in somn. Simpla lor existenta permite proliferarea unor canalii de magnitudinea motanului Felix.
19 iunie 2007
Domni
Djuvara aseara la Turcescu, cu eleganta pasionata, dives in - Primul descalecat, Basarab, cine e cuman si cine peceneg (putini valahi, poate ceva unguri), argumenteaza, deschide paranteze, inchide acolade, volute, intoarceri, fandari... prodigios si distins, marturie a unor timpuri ingropate sub praful demolarilor.
Sub casa poporului odihneste un spirit care aseara a fost dansat de unul din ultimii mohicani.
Ziaristi de mana a saptea de la Realitatea au gasit un subtitlu de senzatie- Djuvara distruge mituri, sau ceva, iar Djuvara, acolo pe scaun, nu distrugea nici un mit- era doar elegant si cultivat si distant si politicos si inteligent.
Ironic la adresa istoriei, acid la adresa imbecililor- are dreptate, e dintre acei prin gradinile carora au trecut tancurile.
E mai greu sa faci istorie cand istoria te face pe tine. Dar sa iesi la capat, sa te scuturi de praf si sa iti reasezi palaria... Chapeau!
Sub casa poporului odihneste un spirit care aseara a fost dansat de unul din ultimii mohicani.
Ziaristi de mana a saptea de la Realitatea au gasit un subtitlu de senzatie- Djuvara distruge mituri, sau ceva, iar Djuvara, acolo pe scaun, nu distrugea nici un mit- era doar elegant si cultivat si distant si politicos si inteligent.
Ironic la adresa istoriei, acid la adresa imbecililor- are dreptate, e dintre acei prin gradinile carora au trecut tancurile.
E mai greu sa faci istorie cand istoria te face pe tine. Dar sa iesi la capat, sa te scuturi de praf si sa iti reasezi palaria... Chapeau!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)