Ma numesc Rosu
Scris cursiv si legat ca povestile orientale- o Halima faulkneriana
Povestiri in rama, cainele povesteste ceea ce un personaj povesteste, totul relatat de un autor reflector, in continua schimbare
Leapsa
Exotic si apropiat totodata, cald si familiar- cum de se poate asta
Familiar ca editia Sheherezadei repovestita de Eusebiu Camilar, legata cu motive orientale
Nereturnata unui vecin pentru ca placea prea mult
Merge uns.
29 noiembrie 2006
25 octombrie 2006
Yourcenar
Marguerite Yourcenar- Memoriile lui Hadrian
O carte matura, calma si adanca ca o apa mare.
O proza... “masculina” (is this a bad thing?), extrem de insightful, cu rost si sens. Scrisa misto. Poate usor prea metaforizata in unele zone.
Bine prinsa in structura, si in acelasi timp flexibila si aderenta la realitatea fictionala acoperita (ca un peplu?:)
De mult nu am mai citit ceva de calitatea asta.
O carte matura, calma si adanca ca o apa mare.
O proza... “masculina” (is this a bad thing?), extrem de insightful, cu rost si sens. Scrisa misto. Poate usor prea metaforizata in unele zone.
Bine prinsa in structura, si in acelasi timp flexibila si aderenta la realitatea fictionala acoperita (ca un peplu?:)
De mult nu am mai citit ceva de calitatea asta.
11 august 2006
V. Chiang Mai
Citind ghidurile de calatorie, apar numeroase mentiuni la relaxarea din Laos. Relaxarea se extinde uneori dincolo de limita de unde in ochii europeanului incepe eficienta.
De exemplu. 4 ore intaziere in aeroport.
Nimeni nu isi cere scuze, toti sunt foarte foarte linistiti. Domnul de la poarta raiului care nu ar fi trebuit in mod normal sa imi dea voie sa ma intorc din zona internationala pe teritoriul Laos face acest lucru fara nici un semn ca ar percepe vreo violare.
Relaxare cu cauciuc, Northern Laos
Relaxare cu motocicleta
Relaxare pe pod
La plecare un american uita un the economist la care chiar tineam in aeroport. I left it there, man.
Chiang mai---- superb.
Trebuie sa marturisesc ca imi place capitalismul.
High rised buildings, insa foarte verde. Trafic imposibil, insa imi place sa stau intr-o masina decenta, desi condusa pe stanga.
Super value for the money, hotel mai ieftin decat in Luang Prabang, dar super confort. Etaj 18, munti de jur imprejur. Numele.. sunt rezervat- Pornping Tower. No conection to the european meaning.
Am iesit din spatiul marcat cu dracones.
Sunt in capitalism… and I love it.
I just met a Swedish guy, are un bar de sapte ani aici, mic, cu guns’n’ roses, tocmai de aia m-am oprit, o bere, doua beri, vorbim- you’re the first Romanian to Sam’s bar, of course, the fucking Romanians go to Phuket an Pataya for the girls.
La 17 ani pleaca pentru 2 ani in Brazilia, se intoarce in Suedia- “I hated it” , than travels around the world pentru doi ani apoi se stabileste in Chang Mai. Unde are un bar si importa sampon pentru car wash.
O casa cu trei dormitoare aici- 40 k, un busines decent, 15-20 k.
Good place to retire at 33.
De exemplu. 4 ore intaziere in aeroport.
Nimeni nu isi cere scuze, toti sunt foarte foarte linistiti. Domnul de la poarta raiului care nu ar fi trebuit in mod normal sa imi dea voie sa ma intorc din zona internationala pe teritoriul Laos face acest lucru fara nici un semn ca ar percepe vreo violare.
Relaxare cu cauciuc, Northern Laos
Relaxare cu motocicleta
Relaxare pe pod
La plecare un american uita un the economist la care chiar tineam in aeroport. I left it there, man.
Chiang mai---- superb.
Trebuie sa marturisesc ca imi place capitalismul.
High rised buildings, insa foarte verde. Trafic imposibil, insa imi place sa stau intr-o masina decenta, desi condusa pe stanga.
Super value for the money, hotel mai ieftin decat in Luang Prabang, dar super confort. Etaj 18, munti de jur imprejur. Numele.. sunt rezervat- Pornping Tower. No conection to the european meaning.
Am iesit din spatiul marcat cu dracones.
Sunt in capitalism… and I love it.
I just met a Swedish guy, are un bar de sapte ani aici, mic, cu guns’n’ roses, tocmai de aia m-am oprit, o bere, doua beri, vorbim- you’re the first Romanian to Sam’s bar, of course, the fucking Romanians go to Phuket an Pataya for the girls.
La 17 ani pleaca pentru 2 ani in Brazilia, se intoarce in Suedia- “I hated it” , than travels around the world pentru doi ani apoi se stabileste in Chang Mai. Unde are un bar si importa sampon pentru car wash.
O casa cu trei dormitoare aici- 40 k, un busines decent, 15-20 k.
Good place to retire at 33.
10 august 2006
IV. Tat Sae. Luang Prabang
Well, discoteca in Luang Prabang.
Torentul de motociclete pe care sunt NUMAI fete, barbati cu motociclete sunt foarte putini si aia par prin efect efeminati, se opreste in fata unei discoteci, cu o reclama de neon stil Vox Costinesti in 1985. La intrare una din tipele de la bilete solicita lui Si ca falangul (am observat ca pronuntia de fapt nu e farang cum scrie in toate ghidurile ci “falang”), adica eu, sa ii cumpar un ceva, ceea ce si fac, rade, rad, intru, intuneric.
Ne asezam la o masa, apare pe o scena micuta o formatie din trei domni din care unul este “venit din
Intre timp, se serveste la mese numai Beerlao (care este buna dar la o vreme simti nevoia unei variatii) dar se pare ca exista un soi de directiva care nu permite vanzarera in discoteci decat a acestui produs national highly valued.
Exista si Cola, din care beau domnisoarele imbracate relativ sumar- dupa ce esti obisnuit cu conceptul modern de club etc, este efectiv ciudat sa observi domnisoare timide si firave, incaltate cu papuci (shlapi :), band cola. La un moment dat una dintre cantarete takes matters into her hands, coboara de pe scena si incepe sa danseze. Si imi spune ca deja s-a baut destula bere astfel incat acum lumea are curajul sa danseze. Un turist japonez beat cu un grup de japonezi mai putin beti, incearca sa faca fotografii multe cantaretei curajoase. Niste americani intr-un colt ofera un tip cantaretei in cauza (se pare ca fusese interesant ce cantase, nu observasem).
Intuneric, se sting cele cateva (doua) becuri neon din spatele scenei si raman cele cateva (4) becuri colorate, dar mai putin intens. Aproape pitch black.
Dar se danseaza, fetele in papuci incep un dans ritmat trei inainte trei inapoi, un turist neamt de langa mine se uita cu pofta, se pare ca e venit din Thailanda, din pacate pentru el produsul de vanzare in Thailanda nu e de vanzare aici. Sau este, pentru ca la un moment dat o domnisoara destul de interesanta ma invita la dans, incerc cativa pasi, cedez, ma intorc la loc, Si imi spune ca e posibiul sa fie... in the business pentru ca fetele Lao nu invita falangi la dans in mod normal, stau acasa si daca vrei sa le curtezi trebuie sa le vizitezi parintii (care sunt de obicei domnii aceia care stau intinsi toata ziua) si mai apoi nu stiu, sa te placa sau ceva.
In fine, consideratiile etnografice limitate de zgomotul din discoteca, apoi incep sa danseze un soi de macarena grup dancing dar pe muzica folk Lao, este un show interesant, plecam, stau la o terasa dupa ce apuc sa ma duca pe motocicleta o domnisoara mai amabila care intelege curiozitatea mea.
Motocicleta joasa, picioarele indoite, toti localii rad de falangul mare, domnisoara conduce, dupa care ceva bere si somn- hotel Phousi.
A doua zi plecare la Tat Sae, o cascada, merg cu masina vreo jumatate de ora mai apoi 10 minute cu barca down the Mekong, e clar ca barcile in cauza nu au fost proiectate pentru astfel de loads, se clatina absolut primejdios de fiecare data cand ridic mana sa fac o fotografie.
Barca si maceta
Ajung la cascada, cativa turisti, frumos, poze, soare extrem de intens, locali care stau imbracati, in fund, in mijlocul suvoiului cascadei, cu apa curgand pe langa ei, si discuta linistiti, este versiunea locala de picnic.
Relaxare cu apa
Trec prin diverse sate la intoarcere.
Vizita in the Wieving Village (pronutat de Si viving), unde vad multi viermi de matase, o serie de peisaje absolut superbe si negociez indelung pentru produse din hartie naturala, in sensul ca din scoarta de copac, facuta acolo, sita, scoarte de copac, uscat la soare etc, cand ajungi doamna in cauza iese, face o demonstratie, o coala de hartie, apoi se intoarce la loc undeva, nu stiu unde, dispare.
In locul ei apare un domn amabil care din spatele unei vitrine te imbie cu cateva produse din hartie. Negociez indelung cumpar si plec ferm convins ca am platit de trei ori pretul.
Peisaje extraordinare, prezenta omului este minimala, este timid retras in spatele unor colibe, de fapt nu e retras ci parte a acestei lumi impreuna cu bivolii si campurile nesfarsite de orez (laborioasa cultura, mii si mii de mici baraje si fiecare fir plantat cu mana), they blend together, nu vezi diferente, de asta a fost greu de construit drumul- acum cativa ani lua cateva saptamani de la Vientiane la Luang Prabang se folosea cu precadere Mekongul pentru a scurta perioada-, de asta ti se pare nefiresc sa vezi turisti nemti in shorturi- ei sunt nenaturali si apar muste colorate pe fundalul verde.
Seara somn.
Astazi un numar mare de temple- e clar, la un moment dat dobandesti un ochi in a vedea detalii in ceea ce initial parea indinstinctiv- unul mai frumos, altul mai negru- acoperisuri stil “Luang Prabang”. Joase, pana aproape de pamant, in mai multe straturi, care in timp ce declara ceva (cum orice ‘produs arhitectural’ face), se si straduiesc sa iasa cat mai putin in evidenta, cu o timiditate gracila.
Templu, Luang Prabang
Waiting
Bonze painting
Buzi multi (observ ca e important numarul, templele cu cat mai multe statui ale lui Buda sunt mai importante decat altele) in schimb unii extrem de interesanti, unul inclinat- ‘reclining Budha’, de o simplitate si firestenie brancusiana- mana exitinsa intr-un gest simplu sa sprijina capul.
Cei mai multi insa imobili si indistincti, cast in iron.
Palatul regal, frumos, o combinatie de arhitectura franceza cu elemente locale, pastrat asa cum era in '75 cand Pathet Lao (comunistii) au alungat familia regala. In schimb, uimitor, prezenta minima a mentiunilor comuniste- o singura fotografie la intrare cu lideri. In rest, un muzeu frumos si plin de parfumul regalitatii distante orientale, (notabil- portretele regelui facute prin '60 de artistul sovietic Ilia Guzunov, in clar stil realist socialist, cu mutre de frezori, dar cu simbolurile regale orientale, absolut fantastic).
08 august 2006
III. Luang Prabang
Luang Prabang, caldura ucigatoare. Dimineata a plouat pentru zece minute, just a heavy shower. In jur nu mai vezi nici un european, au lesinat toropiti de caldura, sub aere conditionate.
La intrarea intr-un Wat, trei pisici si un caine imbratisati pe cimentul racoros. Multe plante, flori, luxuriant, suprapuse sau in background culori vii: rosu inchis, galben. Statuile lui Buda veghind mai grase sau mai slabe, unele inclinate, altele de-a dreptul culcate pe o parte, ca si cainele cu pisici.
Pisici in Luan Prabang
Oamenii se intind cu usurinta. Casele sunt construite toate pe piloni din lemn de tek, iar in partea care ramane libera jos, pe o platforma din lemn acoperita cu rogojini, oameni stau intinsi in cele mai relaxate pozitii. Foarte rar, atunci cand treci pe aproape si isi dau seama ca esti strain, spun un sabaidii accentuat puternic pe ultimul i si se intorc in linistea lor transistorica.
Luang Prabang, oras declarat World Heritage de curand de Unesco, are un oarecare touch european. De la geamul camerei se vede o fosta inscpritie Internat Primaire acoperita cu zel post colonial de straturi si straturi de var.
Fotografiile din Muzeul National din Vientiane erau destul de explicite cu privire la Cruzii colonialisti francezi. I found them rather simpatici, cu barbi si conversatii relaxate cu britanicii din Burma, tragand granitze mai mult sau mai putin arbitarare in Indochina.
Armele din acelasi muzeu etichetate destul de explicit - armele tradatorilor (Mai mari si mai rele) si armele gloriasei noastre armate (mai mici si mai viteze).
Luang Prabang, dupa aterizarea de seara. Destul de greu de gasit hotel, aproape toate pline siiii... surpriza- full de turisti, dupa expresia lui Sii, ghidul si soferul meu, niver like now many tourist.
Lonely Planet, pe langa gura de aer pe care ti-o da cand in birou atunci cand gandesti cum unde sa pleci si gasesti one click away TOATA LUMEA, este si o tradare a unui spirit. Acel spirit care, intr-un mod romantizat (inteles poate mai usor de cei care au ingurgitat in clasele primare Jules Vernes si colectia Delfinul), facea calatoria un spatiu aventuros, greu de patruns, mistic aproape.
Limbajul secret, focul, trinca, goeleta, barba capitanului, mai apoi interpretii tradatori, plutele de bambus... sunt acum la indemana pe internet si mai mult decat atat, sunt in mana transpirata a turistilor. Ce sunt turistii? Turistii sunt exact opusul capitanului barbos si al delicioasei tinere salvate, sunt curiosi, blonzi si grasi americani sau francezi, backpackeri sau bogati, impart aceeasi mirare tampa in fata templelor, simplificand...
In fine, pe Patouxi, un monstru de beton care ar putea fi un arc de triumf laotian, daca nu ar putea fi in acelasi timp si un templu chicios. O constructie care nu este nimic, asa cum am vazut si in India expresiile arhitecturale ale unor natiuni care odata iesite din traditionalismul lor complex manuiesc cu stangacie si naivitate instrumentele moderne, simbolism urban etc (monumentele indiene moderne, statui - complet nelalocul lor asezate- sau constructii intr-un stil arhitectural... protomodernist, poate stalinist, imi aduc aminte acum intr-un alt registru trupa de Tai Kwan Do care dansa ritmat un sincron Kata pe muzica Pop , sau indienii care asteptand in Himalaya sa vada rasaritul de soare ascultau muzica Pop indiana la maxim), deci, pe Patouxi un american cu "Laos", ultima editie Lonely Planet (pe care am dat si eu un astonishing 50 dola- dolari americani, accent pe ultimul "a"- ) cu privire eficienta si experta.
Spune, dupa ce ii fac o poza la cererea lui, poza care trebuia sa fie si leveled, am incercat de trei ori, tot iesea stramb dupa care realizeaza ca era stramba cladirea, the building is not levelled man, this is stupid, he says si mai apoi mai zice, I've done all this town, the walking tour and all, I rented a bike at 7 in the morning, I did it all, nothing more to see, cu siguranta de sine si eficienta, he did it all, nothing else there.
Laos, editia Lonely Planet, deschide lumi pe care apoi agentiile de turisti le colonizeaza si le devoreaza, iar mai apoi vin ceilalti, investitorii, iar la capat droguri si prostitutie - cazul clasic al Thailandei.
Anyway- a doua zi cu Sii, ghidul meu vorbind o engleza destul de buna, 26 de ani, 5 ani a fost calugar, are un tuk tuk (aici o alta specie, a treia, niste dubite mici deschise) de la unchiul lui bolnav, il plateste cu o suta dola pe luna, e preocupat de asta dar nu foarte mult, the funny part este ca laotienii literally sunt preocupati de absolut nimic.
What? Nothing!
A doua zi cu ghidul merg sa vad the Pak Ou cave, discutii interesante pe drum, trec Mekongul cu o barca destul de subtire si lunga, fragila for my tastes, dar e bine de afisat o mina de siguranta de sine, vazut "pestera ca produs turistic", interesanta dealtfel, asta e, Lonely Planet turns the world intr-un "produs turistic".
Cave Buddham - Do not the Buddha touch!
Apoi dupa-amiaza vad o cascada - superba by all means, imensa si lush luxuriant green, vazut sate Akha si Hmong (hmong sunt cei de la munte, nu sunt budisti ci animisti, in Lao exista o statistica oficiala care imparte oamenii in trei categorii dupa regimul de inaltime la care locuiesc low land (pana la patru sute de metri) si mai sus, etc).
Hmong sunt si cei care au fost atrasi de americani in lupta impotriva comunistilor, care in mare parte erau de provenienta vietnameza (cultural vorbind nu sunt foarte multe diferente intre vietnamezi si laotieni). Sau au luptat aici razboiul secret cel mai costisitor, grupurile paramilitare intretinute si antrenate cele mai mari, Laos cea mai bombardata tara din istorie (0.5 tone pe cap de locuitor) - but this guys don't give a fuck. Remeber, e o tara care a iesit din razboi prin 75 si s-a consolidat prin 80, iar nu mai tarziu de acum doi ani erau atacuri pe drumul dintre Vientiane si Luan Prabang.
Puterea de a uita si de a nu fi interesat este imensa aici. Intr-o seara ( sar ritmuri, dar e de la soare) un restaurant extrem de cool, cateva mese pe pamant, cu un castron cu carbuni in mijloc, un capac cu gauri peste carbuni, iti aduc peste si sid crude plus legume si noodles, iti pui singur pestele pe capac, si amanci, end of story, si asta nu pentru ca e o optiune cool, este pur si simplu modul lor de a manca.
Merg cu Sii prin tot felul de locuri cu mancare locala, nu toata excelenta, mai ales dupa ce am vazut morning market Talat Sao si cum tin carnea pe tarabe am dificultati sa trec peste bariere culinare, dar se poate trece.
Fetele dragute. Am tot cochetat cu ideea of moving over. Era sa uit- steam bath, traditional. Intri, ti se da un prosop, mergi descult, numai localnici, fete, baieti, prosop infasurat (subtire tare prosopul). Intru in dush- o camera cu un furtun cu apa rece, ma spal, apoi intru in steam bath. Prietene, nu poti sa iti inchipui ce temperatura era acolo. Mai precis, am stat vreo trei minute, si am fost la limita superioara a lesinului.
Inauntru, in cele cateva minute pe care le-am petrecut cu intermitenta, intrebari- hey, where you from, Romania? (by the way, mirare, toata lumea pare sa stie unde este Romania si ce-i cu
ea) o camaraderie of men in the hot hot steam, transfrontaliera si transculturala, iesi apoi afara, nu esti de presupus sa stergi apa de pe tine dat fiind ca este o infuzie de ierburi, bei ceai, cum altfel, fierbinte, discuti- un britanic, parea foarte foarte linistit- clar. Lotofag, spune ca esti prima persoana din Romania pe care o intalneste aici, sta in Luan Prabang, are un bar, din septembrie, he loves it.
Intri la loc in steambath, apoi o ora de masaj, intens.
La intrarea intr-un Wat, trei pisici si un caine imbratisati pe cimentul racoros. Multe plante, flori, luxuriant, suprapuse sau in background culori vii: rosu inchis, galben. Statuile lui Buda veghind mai grase sau mai slabe, unele inclinate, altele de-a dreptul culcate pe o parte, ca si cainele cu pisici.
Pisici in Luan Prabang
Oamenii se intind cu usurinta. Casele sunt construite toate pe piloni din lemn de tek, iar in partea care ramane libera jos, pe o platforma din lemn acoperita cu rogojini, oameni stau intinsi in cele mai relaxate pozitii. Foarte rar, atunci cand treci pe aproape si isi dau seama ca esti strain, spun un sabaidii accentuat puternic pe ultimul i si se intorc in linistea lor transistorica.
Luang Prabang, oras declarat World Heritage de curand de Unesco, are un oarecare touch european. De la geamul camerei se vede o fosta inscpritie Internat Primaire acoperita cu zel post colonial de straturi si straturi de var.
Fotografiile din Muzeul National din Vientiane erau destul de explicite cu privire la Cruzii colonialisti francezi. I found them rather simpatici, cu barbi si conversatii relaxate cu britanicii din Burma, tragand granitze mai mult sau mai putin arbitarare in Indochina.
Armele din acelasi muzeu etichetate destul de explicit - armele tradatorilor (Mai mari si mai rele) si armele gloriasei noastre armate (mai mici si mai viteze).
Luang Prabang, dupa aterizarea de seara. Destul de greu de gasit hotel, aproape toate pline siiii... surpriza- full de turisti, dupa expresia lui Sii, ghidul si soferul meu, niver like now many tourist.
Lonely Planet, pe langa gura de aer pe care ti-o da cand in birou atunci cand gandesti cum unde sa pleci si gasesti one click away TOATA LUMEA, este si o tradare a unui spirit. Acel spirit care, intr-un mod romantizat (inteles poate mai usor de cei care au ingurgitat in clasele primare Jules Vernes si colectia Delfinul), facea calatoria un spatiu aventuros, greu de patruns, mistic aproape.
Limbajul secret, focul, trinca, goeleta, barba capitanului, mai apoi interpretii tradatori, plutele de bambus... sunt acum la indemana pe internet si mai mult decat atat, sunt in mana transpirata a turistilor. Ce sunt turistii? Turistii sunt exact opusul capitanului barbos si al delicioasei tinere salvate, sunt curiosi, blonzi si grasi americani sau francezi, backpackeri sau bogati, impart aceeasi mirare tampa in fata templelor, simplificand...
In fine, pe Patouxi, un monstru de beton care ar putea fi un arc de triumf laotian, daca nu ar putea fi in acelasi timp si un templu chicios. O constructie care nu este nimic, asa cum am vazut si in India expresiile arhitecturale ale unor natiuni care odata iesite din traditionalismul lor complex manuiesc cu stangacie si naivitate instrumentele moderne, simbolism urban etc (monumentele indiene moderne, statui - complet nelalocul lor asezate- sau constructii intr-un stil arhitectural... protomodernist, poate stalinist, imi aduc aminte acum intr-un alt registru trupa de Tai Kwan Do care dansa ritmat un sincron Kata pe muzica Pop , sau indienii care asteptand in Himalaya sa vada rasaritul de soare ascultau muzica Pop indiana la maxim), deci, pe Patouxi un american cu "Laos", ultima editie Lonely Planet (pe care am dat si eu un astonishing 50 dola- dolari americani, accent pe ultimul "a"- ) cu privire eficienta si experta.
Spune, dupa ce ii fac o poza la cererea lui, poza care trebuia sa fie si leveled, am incercat de trei ori, tot iesea stramb dupa care realizeaza ca era stramba cladirea, the building is not levelled man, this is stupid, he says si mai apoi mai zice, I've done all this town, the walking tour and all, I rented a bike at 7 in the morning, I did it all, nothing more to see, cu siguranta de sine si eficienta, he did it all, nothing else there.
Laos, editia Lonely Planet, deschide lumi pe care apoi agentiile de turisti le colonizeaza si le devoreaza, iar mai apoi vin ceilalti, investitorii, iar la capat droguri si prostitutie - cazul clasic al Thailandei.
Anyway- a doua zi cu Sii, ghidul meu vorbind o engleza destul de buna, 26 de ani, 5 ani a fost calugar, are un tuk tuk (aici o alta specie, a treia, niste dubite mici deschise) de la unchiul lui bolnav, il plateste cu o suta dola pe luna, e preocupat de asta dar nu foarte mult, the funny part este ca laotienii literally sunt preocupati de absolut nimic.
What? Nothing!
A doua zi cu ghidul merg sa vad the Pak Ou cave, discutii interesante pe drum, trec Mekongul cu o barca destul de subtire si lunga, fragila for my tastes, dar e bine de afisat o mina de siguranta de sine, vazut "pestera ca produs turistic", interesanta dealtfel, asta e, Lonely Planet turns the world intr-un "produs turistic".
Cave Buddham - Do not the Buddha touch!
Apoi dupa-amiaza vad o cascada - superba by all means, imensa si lush luxuriant green, vazut sate Akha si Hmong (hmong sunt cei de la munte, nu sunt budisti ci animisti, in Lao exista o statistica oficiala care imparte oamenii in trei categorii dupa regimul de inaltime la care locuiesc low land (pana la patru sute de metri) si mai sus, etc).
Hmong sunt si cei care au fost atrasi de americani in lupta impotriva comunistilor, care in mare parte erau de provenienta vietnameza (cultural vorbind nu sunt foarte multe diferente intre vietnamezi si laotieni). Sau au luptat aici razboiul secret cel mai costisitor, grupurile paramilitare intretinute si antrenate cele mai mari, Laos cea mai bombardata tara din istorie (0.5 tone pe cap de locuitor) - but this guys don't give a fuck. Remeber, e o tara care a iesit din razboi prin 75 si s-a consolidat prin 80, iar nu mai tarziu de acum doi ani erau atacuri pe drumul dintre Vientiane si Luan Prabang.
Puterea de a uita si de a nu fi interesat este imensa aici. Intr-o seara ( sar ritmuri, dar e de la soare) un restaurant extrem de cool, cateva mese pe pamant, cu un castron cu carbuni in mijloc, un capac cu gauri peste carbuni, iti aduc peste si sid crude plus legume si noodles, iti pui singur pestele pe capac, si amanci, end of story, si asta nu pentru ca e o optiune cool, este pur si simplu modul lor de a manca.
Merg cu Sii prin tot felul de locuri cu mancare locala, nu toata excelenta, mai ales dupa ce am vazut morning market Talat Sao si cum tin carnea pe tarabe am dificultati sa trec peste bariere culinare, dar se poate trece.
Fetele dragute. Am tot cochetat cu ideea of moving over. Era sa uit- steam bath, traditional. Intri, ti se da un prosop, mergi descult, numai localnici, fete, baieti, prosop infasurat (subtire tare prosopul). Intru in dush- o camera cu un furtun cu apa rece, ma spal, apoi intru in steam bath. Prietene, nu poti sa iti inchipui ce temperatura era acolo. Mai precis, am stat vreo trei minute, si am fost la limita superioara a lesinului.
Inauntru, in cele cateva minute pe care le-am petrecut cu intermitenta, intrebari- hey, where you from, Romania? (by the way, mirare, toata lumea pare sa stie unde este Romania si ce-i cu
ea) o camaraderie of men in the hot hot steam, transfrontaliera si transculturala, iesi apoi afara, nu esti de presupus sa stergi apa de pe tine dat fiind ca este o infuzie de ierburi, bei ceai, cum altfel, fierbinte, discuti- un britanic, parea foarte foarte linistit- clar. Lotofag, spune ca esti prima persoana din Romania pe care o intalneste aici, sta in Luan Prabang, are un bar, din septembrie, he loves it.
Intri la loc in steambath, apoi o ora de masaj, intens.
05 august 2006
II. World as it should be
Sunt mai calm.
Francezii spuneau celor indulciti de Indochina lor mancatori de lotus. Lotofagi. It must be the air, the beer, or malaria.
1. Debarcarea
Zbor cu ATR. Din avion, lumea vorbeste incet, mai incet, cei cativa farangi de la bord par usor preocupati citind fiecare din Lonely Planet. The toothbrush, the passport, Lonely Planet.
De la decolare, de sus Bangkok este Asia plina - zeci de sosele intersectandu-se iluminat intens, de sus din sala consiliului Jedi asa se vede capitala si spaceportul. E o lume familiara, Asimov, Lucas studio. Apoi asteptarea din ATR.
Am febra, se zboara bine, mai intens insa decat pilotii romani de atr-uri, this one does pull some gees. Ma hotarasc sa-mi placa Laos cu zece secunde inainte de ateriza. vorbim despre capitala unui stat din Asia de Sud Est - inainte de aterizare vad cateva case luminate, rare, cateva strazi, luminate si goale. La coborare din avion, un aeroport mic, si NIMENI IN JUR. Cineva spune la revedere si "Sabaii Dii", probabil pilotul.
Sa ne inchipuim un sat de munte romanesc, mic, cu vreo douazeci de oameni, si un aeroport pentru el. Ok. Acesta e aeroportul din Vientiane. Intru in sala, cei zece farangi aplica pentru visa la intrare, ofiterul are epoleti mari rusesti cu stele pentru grade. Le cunosc, e capitan. Amabil.
Ies de la vama. Vreo zece oameni asteptau. Trebuie sa fi fost populatia orasului, pentru ca in afara de ei nu mai este nimeni.
No hassle.
In Bangkok daca scoti nasul din aeroport ai trei taximetristi glued to your but.
Aici o tanti interesanta in uniforma intreaba daca vreau in oras. Zic da, ma sui intr-o Toyota de prin 70, si merg spre oras.
Reiau. Nimeni in jur. O caldura placuta, usor umeda, greieri (aici se mananca fried, nu i-au mancat pe toti). Nici o cladire nu e mai inalta de 3 etaje. Si sunt vreo doua cu trei etaje. O comuna frumoasa, curata. Cateodata, unul din cei trei oameni intalniti (e 9 seara totusi, vineri) priveste cu curiozitate, dar discret. Lumini discrete, din vreme in vreme cate un tuk tuk (o specie mai mare si mai spatioasa decat in India).
2. Marco Polo
Mekongul a fost trecut prima oara trecut de un european odata cu Marco Polo in secolul 13. Pot sa inteleg de ce francezii zic ca tara asta indulceste - usor, ca un opium (suntem aproape de triunghiul de aur, intaia zona producatoare de opium pana de curand), printr-o difuzare osmotica, lenta, se propaga o stare.
Inexplicabil, te asezi pe pat, te rezemi de balconul overlooking Mekong-ul - mighty, stai pe fotoliul de la receptie sa completezi formularul si incet, simti cum pentru prima oara dupa mult timp greutatea ti se ridica de pe oase.
Este zona aceea de limita unde gravitatia incepe sa se piarda si ultima treapta a rachetei se desprinde. Privesti in jur si vezi.
In jur curat, ordonat, spatii verzi, cladiri ingrijite si curate. Nu mult asfalt, dar inexplicabil, nici mult praf. De unde se vede ca nu avem nevoie de prea mult astfalt. Nu multe cladiri, dar toti oamenii incap in ele. De unde se vede ca nu avem nevoie de cladiri - sau nu avem nevoie de multi oameni.
Vientiane are 200.000 de locuitori, mai mic decat Braila. I reckon ca este dimensiunea perfecta a unei capitale.
Hotelul mic (bineinteles), de un astonishing 2 etaje, mobilier vechi, camere mari. Se vede Mekongul si o parte din esplanada de la rau - cateva terase intre copaci, scaune direct pe pamant, un bec, beer lao.
White caucasian
Nu ai nevoie de mai mult. Nu ai nevoie sa te misti, sa tipi, sa ceri de la altul ce crezi ca e al tau. Nu ai nevoie de locul ala de parcare, nici de jobul ala. Ai nevoie de pestele ala de pe gratar care e un dolar impreuna cu doua beer lao. Ai nevoie de un scaun si de un zambet de la o localnica (95 la suta frumoase, not kidding) and you are going to get it for sure.
Peste
Esti o curiozitate, dar nu privita intens si agresiv, nici ca o posibila sursa de venit. Ci asa cum ai fi intr-un oras liber pe o planeta oarecare. O curiozitate, asa cum ai fi intr-o republica dreapta si simpla, un oras stat dintr-o galaxie, o castalie fara intelepti.Vientiane este o castalie de unde au plecat inteleptii si au ramas circa zece femei frumoase care rad la tine
Strangers?
3. Scrisori persane - Cum poate fi cineva persan
Francezul a intrebat cum poate fi cineva persan. Adica, parizianul situat in buricul lumii intreaba cum poate fi cineva altfel, ontologic nu poate intelege si asuma diferenta. Unde acu nu vreau sa zic despre postmoderna putere a felurilor diferite de a fi, pentru ca totusi ma reclam de la traditia europeana.
Insa acu... felul in care intreb cum poate fi cineva persan este felul in care intreb cum se poate fara de dragonul aspru al dorintei. Unde camasile din bazarurile noastre si masinile din mintile noastre ne trag inainte catre nimic. Unde dorinta si ... stai un pic, incep sa mai inteleg.
Laos este intens budist (temple peste tot), desi si intens comunist (se poate). Acea liniste care vine din je m'en fichesimul, din intoarcerea cu spatele. Rezultatul social este relaxarea asta. Da, bai, astia is pur si simplu relaxati.
Apus
Concret - aseara o discoteca exact exact ca petrecerea mea din clasa a opta - baieti care servesc imbracati in camasi albe cu cravate inguste, globul care se invarte, cateva lumini colorate, cateva mese, beer lao. Cand intru doua fete exact alaturi zambesc, zambesc si eu, in fine, we talk, seara lunga, nice people. La o vreme mai apare un tip farang la vreo 45 de ani cu o super frumoasa alaturi, ne privim complice - vai civilizatia noastra.
Dimineata - inegalabil la ora sase Mekongul - GOOOD MOOORNING, VIEEEETNAM!!! - astepti sa vina elicopterele peste rau. Dupa ce au plecat americanii in 75, comunistii au distrus comertul cu opium siau ramas asa- ministere ale educatiei, secera si ciocanul, insa si shopuri mici si usor usor capitaliste.
Mers mult cu bicicleta. Seara bere lao la malul Mekongului. Singur, incet. Intrebarile vestice - ce rost am, ce vreau, care e esenta identitatii mele - se topesc. Cum adica ce rost am - sa beau berea asta. Cum adica ce fac maine? Vedem. Cum adica de ce exist - ehei, berile din viitor, zambetul unei femei frumoase.
Tot semi oriental, Kazantzakis - raspunsul la intrebari complicate e foarte foarte simplu. Si nu axiologic. Ci aici. In berea asta. In femeia asta.
Chiar poti intelege la o vreme.
Francezii spuneau celor indulciti de Indochina lor mancatori de lotus. Lotofagi. It must be the air, the beer, or malaria.
1. Debarcarea
Zbor cu ATR. Din avion, lumea vorbeste incet, mai incet, cei cativa farangi de la bord par usor preocupati citind fiecare din Lonely Planet. The toothbrush, the passport, Lonely Planet.
De la decolare, de sus Bangkok este Asia plina - zeci de sosele intersectandu-se iluminat intens, de sus din sala consiliului Jedi asa se vede capitala si spaceportul. E o lume familiara, Asimov, Lucas studio. Apoi asteptarea din ATR.
Am febra, se zboara bine, mai intens insa decat pilotii romani de atr-uri, this one does pull some gees. Ma hotarasc sa-mi placa Laos cu zece secunde inainte de ateriza. vorbim despre capitala unui stat din Asia de Sud Est - inainte de aterizare vad cateva case luminate, rare, cateva strazi, luminate si goale. La coborare din avion, un aeroport mic, si NIMENI IN JUR. Cineva spune la revedere si "Sabaii Dii", probabil pilotul.
Sa ne inchipuim un sat de munte romanesc, mic, cu vreo douazeci de oameni, si un aeroport pentru el. Ok. Acesta e aeroportul din Vientiane. Intru in sala, cei zece farangi aplica pentru visa la intrare, ofiterul are epoleti mari rusesti cu stele pentru grade. Le cunosc, e capitan. Amabil.
Ies de la vama. Vreo zece oameni asteptau. Trebuie sa fi fost populatia orasului, pentru ca in afara de ei nu mai este nimeni.
No hassle.
In Bangkok daca scoti nasul din aeroport ai trei taximetristi glued to your but.
Aici o tanti interesanta in uniforma intreaba daca vreau in oras. Zic da, ma sui intr-o Toyota de prin 70, si merg spre oras.
Reiau. Nimeni in jur. O caldura placuta, usor umeda, greieri (aici se mananca fried, nu i-au mancat pe toti). Nici o cladire nu e mai inalta de 3 etaje. Si sunt vreo doua cu trei etaje. O comuna frumoasa, curata. Cateodata, unul din cei trei oameni intalniti (e 9 seara totusi, vineri) priveste cu curiozitate, dar discret. Lumini discrete, din vreme in vreme cate un tuk tuk (o specie mai mare si mai spatioasa decat in India).
2. Marco Polo
Mekongul a fost trecut prima oara trecut de un european odata cu Marco Polo in secolul 13. Pot sa inteleg de ce francezii zic ca tara asta indulceste - usor, ca un opium (suntem aproape de triunghiul de aur, intaia zona producatoare de opium pana de curand), printr-o difuzare osmotica, lenta, se propaga o stare.
Inexplicabil, te asezi pe pat, te rezemi de balconul overlooking Mekong-ul - mighty, stai pe fotoliul de la receptie sa completezi formularul si incet, simti cum pentru prima oara dupa mult timp greutatea ti se ridica de pe oase.
Este zona aceea de limita unde gravitatia incepe sa se piarda si ultima treapta a rachetei se desprinde. Privesti in jur si vezi.
In jur curat, ordonat, spatii verzi, cladiri ingrijite si curate. Nu mult asfalt, dar inexplicabil, nici mult praf. De unde se vede ca nu avem nevoie de prea mult astfalt. Nu multe cladiri, dar toti oamenii incap in ele. De unde se vede ca nu avem nevoie de cladiri - sau nu avem nevoie de multi oameni.
Vientiane are 200.000 de locuitori, mai mic decat Braila. I reckon ca este dimensiunea perfecta a unei capitale.
Hotelul mic (bineinteles), de un astonishing 2 etaje, mobilier vechi, camere mari. Se vede Mekongul si o parte din esplanada de la rau - cateva terase intre copaci, scaune direct pe pamant, un bec, beer lao.
White caucasian
Nu ai nevoie de mai mult. Nu ai nevoie sa te misti, sa tipi, sa ceri de la altul ce crezi ca e al tau. Nu ai nevoie de locul ala de parcare, nici de jobul ala. Ai nevoie de pestele ala de pe gratar care e un dolar impreuna cu doua beer lao. Ai nevoie de un scaun si de un zambet de la o localnica (95 la suta frumoase, not kidding) and you are going to get it for sure.
Peste
Esti o curiozitate, dar nu privita intens si agresiv, nici ca o posibila sursa de venit. Ci asa cum ai fi intr-un oras liber pe o planeta oarecare. O curiozitate, asa cum ai fi intr-o republica dreapta si simpla, un oras stat dintr-o galaxie, o castalie fara intelepti.Vientiane este o castalie de unde au plecat inteleptii si au ramas circa zece femei frumoase care rad la tine
Strangers?
3. Scrisori persane - Cum poate fi cineva persan
Francezul a intrebat cum poate fi cineva persan. Adica, parizianul situat in buricul lumii intreaba cum poate fi cineva altfel, ontologic nu poate intelege si asuma diferenta. Unde acu nu vreau sa zic despre postmoderna putere a felurilor diferite de a fi, pentru ca totusi ma reclam de la traditia europeana.
Insa acu... felul in care intreb cum poate fi cineva persan este felul in care intreb cum se poate fara de dragonul aspru al dorintei. Unde camasile din bazarurile noastre si masinile din mintile noastre ne trag inainte catre nimic. Unde dorinta si ... stai un pic, incep sa mai inteleg.
Laos este intens budist (temple peste tot), desi si intens comunist (se poate). Acea liniste care vine din je m'en fichesimul, din intoarcerea cu spatele. Rezultatul social este relaxarea asta. Da, bai, astia is pur si simplu relaxati.
Apus
Concret - aseara o discoteca exact exact ca petrecerea mea din clasa a opta - baieti care servesc imbracati in camasi albe cu cravate inguste, globul care se invarte, cateva lumini colorate, cateva mese, beer lao. Cand intru doua fete exact alaturi zambesc, zambesc si eu, in fine, we talk, seara lunga, nice people. La o vreme mai apare un tip farang la vreo 45 de ani cu o super frumoasa alaturi, ne privim complice - vai civilizatia noastra.
Dimineata - inegalabil la ora sase Mekongul - GOOOD MOOORNING, VIEEEETNAM!!! - astepti sa vina elicopterele peste rau. Dupa ce au plecat americanii in 75, comunistii au distrus comertul cu opium siau ramas asa- ministere ale educatiei, secera si ciocanul, insa si shopuri mici si usor usor capitaliste.
Mers mult cu bicicleta. Seara bere lao la malul Mekongului. Singur, incet. Intrebarile vestice - ce rost am, ce vreau, care e esenta identitatii mele - se topesc. Cum adica ce rost am - sa beau berea asta. Cum adica ce fac maine? Vedem. Cum adica de ce exist - ehei, berile din viitor, zambetul unei femei frumoase.
Tot semi oriental, Kazantzakis - raspunsul la intrebari complicate e foarte foarte simplu. Si nu axiologic. Ci aici. In berea asta. In femeia asta.
Chiar poti intelege la o vreme.
04 august 2006
I. Doar avioane
Again, caldura a lovit in cap ca o sabie.
Taxi, taxi
No taxi, taxi, insista.
In Turkish Airlines (Hava Yolarri or something, sounds a bit olariooo, vesel) aduc un pachetel mic (remember - single serving friends? ). In pachetel, surpriza- o shaorma. Fara ardeii si ceapa din Dristor dar o shaorma autentica, imbracata frumos in celofon, insa teapana si dreapta, semn al independentei culturale.
Zic, in Tarom, pe viitoarea cursa de Bangkok, sarmalute reci, doua bucati, in vid, alaturi de o frunza de salata- our own national meat rolls.
Fata de la internet cafe rade intens si absolut fara motiv (farangi sunt multi). Directly opposite un calugar intr-un maro nehotarat. Daca intorc capul spre ea fata de la internet cafe rade automat. O fi vreun tip de reflex.
In biroul de la Lao Airlines un afis in acelasi tip de maro, palid, sters, care trimite madelina la episoade de schimb de timbre din copilarie, pe scara (interzis complet), cu Iulica si Marcelica. Timbre, din Laos- aceeasi culoare si aceeasi tarani care nu par neparat comunist entuzisti ci se uita pur si simplu. Poti sa si contempli comunist, nu tre sa faci neaparat uzine.
Trebuie sa gasesc un afis din asta, e genial.
Daca scoti capul din perdeaua aeroportului te musca de fata o caldura asudata, inchisa. Caldura si poluare, mad max kinda air.
Umed.
Fete relativ frumoase. High cheek bones, zambet frumos. Ma rog, in proportie foarte buna.
Thailanda se vede din aeroport intens turistica. Pot sa inteleg exact cum e Bangkok-ul, il las la sfarsit de dragul introducerii treptate. E ca si buda din aeroport - mai curata decat in Delhi, dar cu multa lume la coada.
Intru intr-o chestie cu semn de farmacie. Intreb - drug store? Raspuns, Cri-ni-ca. Mai intreb, acelasi raspuns. O clinica, inteleg mai tarziu, dupa ce am plecat. Engleza din difuzoare, e un efort hermeneutic. Lufthan-sa, cu accent pe ultima silaba, despartita in pronuntie.
La 6.50, zbor Lao Airlines. ONG-urile din Laos (aia care incearca sa mai scoata din cele 1.9 milioane de tone de bombe dumped by americans in the so called "secret war") au interzis personalului sa foloseasca Lao Airlines, pe motive de dodgy safety records.
Anyway
Mai vorbim.
Taxi, taxi
No taxi, taxi, insista.
In Turkish Airlines (Hava Yolarri or something, sounds a bit olariooo, vesel) aduc un pachetel mic (remember - single serving friends? ). In pachetel, surpriza- o shaorma. Fara ardeii si ceapa din Dristor dar o shaorma autentica, imbracata frumos in celofon, insa teapana si dreapta, semn al independentei culturale.
Zic, in Tarom, pe viitoarea cursa de Bangkok, sarmalute reci, doua bucati, in vid, alaturi de o frunza de salata- our own national meat rolls.
Fata de la internet cafe rade intens si absolut fara motiv (farangi sunt multi). Directly opposite un calugar intr-un maro nehotarat. Daca intorc capul spre ea fata de la internet cafe rade automat. O fi vreun tip de reflex.
In biroul de la Lao Airlines un afis in acelasi tip de maro, palid, sters, care trimite madelina la episoade de schimb de timbre din copilarie, pe scara (interzis complet), cu Iulica si Marcelica. Timbre, din Laos- aceeasi culoare si aceeasi tarani care nu par neparat comunist entuzisti ci se uita pur si simplu. Poti sa si contempli comunist, nu tre sa faci neaparat uzine.
Trebuie sa gasesc un afis din asta, e genial.
Daca scoti capul din perdeaua aeroportului te musca de fata o caldura asudata, inchisa. Caldura si poluare, mad max kinda air.
Umed.
Fete relativ frumoase. High cheek bones, zambet frumos. Ma rog, in proportie foarte buna.
Thailanda se vede din aeroport intens turistica. Pot sa inteleg exact cum e Bangkok-ul, il las la sfarsit de dragul introducerii treptate. E ca si buda din aeroport - mai curata decat in Delhi, dar cu multa lume la coada.
Intru intr-o chestie cu semn de farmacie. Intreb - drug store? Raspuns, Cri-ni-ca. Mai intreb, acelasi raspuns. O clinica, inteleg mai tarziu, dupa ce am plecat. Engleza din difuzoare, e un efort hermeneutic. Lufthan-sa, cu accent pe ultima silaba, despartita in pronuntie.
La 6.50, zbor Lao Airlines. ONG-urile din Laos (aia care incearca sa mai scoata din cele 1.9 milioane de tone de bombe dumped by americans in the so called "secret war") au interzis personalului sa foloseasca Lao Airlines, pe motive de dodgy safety records.
Anyway
Mai vorbim.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)