Francezii spuneau celor indulciti de Indochina lor mancatori de lotus. Lotofagi. It must be the air, the beer, or malaria.
1. Debarcarea
Zbor cu ATR. Din avion, lumea vorbeste incet, mai incet, cei cativa farangi de la bord par usor preocupati citind fiecare din Lonely Planet. The toothbrush, the passport, Lonely Planet.
De la decolare, de sus Bangkok este Asia plina - zeci de sosele intersectandu-se iluminat intens, de sus din sala consiliului Jedi asa se vede capitala si spaceportul. E o lume familiara, Asimov, Lucas studio. Apoi asteptarea din ATR.
Am febra, se zboara bine, mai intens insa decat pilotii romani de atr-uri, this one does pull some gees. Ma hotarasc sa-mi placa Laos cu zece secunde inainte de ateriza. vorbim despre capitala unui stat din Asia de Sud Est - inainte de aterizare vad cateva case luminate, rare, cateva strazi, luminate si goale. La coborare din avion, un aeroport mic, si NIMENI IN JUR. Cineva spune la revedere si "Sabaii Dii", probabil pilotul.
Sa ne inchipuim un sat de munte romanesc, mic, cu vreo douazeci de oameni, si un aeroport pentru el. Ok. Acesta e aeroportul din Vientiane. Intru in sala, cei zece farangi aplica pentru visa la intrare, ofiterul are epoleti mari rusesti cu stele pentru grade. Le cunosc, e capitan. Amabil.
Ies de la vama. Vreo zece oameni asteptau. Trebuie sa fi fost populatia orasului, pentru ca in afara de ei nu mai este nimeni.
No hassle.
In Bangkok daca scoti nasul din aeroport ai trei taximetristi glued to your but.
Aici o tanti interesanta in uniforma intreaba daca vreau in oras. Zic da, ma sui intr-o Toyota de prin 70, si merg spre oras.
Reiau. Nimeni in jur. O caldura placuta, usor umeda, greieri (aici se mananca fried, nu i-au mancat pe toti). Nici o cladire nu e mai inalta de 3 etaje. Si sunt vreo doua cu trei etaje. O comuna frumoasa, curata. Cateodata, unul din cei trei oameni intalniti (e 9 seara totusi, vineri) priveste cu curiozitate, dar discret. Lumini discrete, din vreme in vreme cate un tuk tuk (o specie mai mare si mai spatioasa decat in India).
2. Marco Polo
Mekongul a fost trecut prima oara trecut de un european odata cu Marco Polo in secolul 13. Pot sa inteleg de ce francezii zic ca tara asta indulceste - usor, ca un opium (suntem aproape de triunghiul de aur, intaia zona producatoare de opium pana de curand), printr-o difuzare osmotica, lenta, se propaga o stare.
Inexplicabil, te asezi pe pat, te rezemi de balconul overlooking Mekong-ul - mighty, stai pe fotoliul de la receptie sa completezi formularul si incet, simti cum pentru prima oara dupa mult timp greutatea ti se ridica de pe oase.
Este zona aceea de limita unde gravitatia incepe sa se piarda si ultima treapta a rachetei se desprinde. Privesti in jur si vezi.
In jur curat, ordonat, spatii verzi, cladiri ingrijite si curate. Nu mult asfalt, dar inexplicabil, nici mult praf. De unde se vede ca nu avem nevoie de prea mult astfalt. Nu multe cladiri, dar toti oamenii incap in ele. De unde se vede ca nu avem nevoie de cladiri - sau nu avem nevoie de multi oameni.
Vientiane are 200.000 de locuitori, mai mic decat Braila. I reckon ca este dimensiunea perfecta a unei capitale.
Hotelul mic (bineinteles), de un astonishing 2 etaje, mobilier vechi, camere mari. Se vede Mekongul si o parte din esplanada de la rau - cateva terase intre copaci, scaune direct pe pamant, un bec, beer lao.
White caucasian
Nu ai nevoie de mai mult. Nu ai nevoie sa te misti, sa tipi, sa ceri de la altul ce crezi ca e al tau. Nu ai nevoie de locul ala de parcare, nici de jobul ala. Ai nevoie de pestele ala de pe gratar care e un dolar impreuna cu doua beer lao. Ai nevoie de un scaun si de un zambet de la o localnica (95 la suta frumoase, not kidding) and you are going to get it for sure.
Peste
Esti o curiozitate, dar nu privita intens si agresiv, nici ca o posibila sursa de venit. Ci asa cum ai fi intr-un oras liber pe o planeta oarecare. O curiozitate, asa cum ai fi intr-o republica dreapta si simpla, un oras stat dintr-o galaxie, o castalie fara intelepti.Vientiane este o castalie de unde au plecat inteleptii si au ramas circa zece femei frumoase care rad la tine
Strangers?
3. Scrisori persane - Cum poate fi cineva persan
Francezul a intrebat cum poate fi cineva persan. Adica, parizianul situat in buricul lumii intreaba cum poate fi cineva altfel, ontologic nu poate intelege si asuma diferenta. Unde acu nu vreau sa zic despre postmoderna putere a felurilor diferite de a fi, pentru ca totusi ma reclam de la traditia europeana.
Insa acu... felul in care intreb cum poate fi cineva persan este felul in care intreb cum se poate fara de dragonul aspru al dorintei. Unde camasile din bazarurile noastre si masinile din mintile noastre ne trag inainte catre nimic. Unde dorinta si ... stai un pic, incep sa mai inteleg.
Laos este intens budist (temple peste tot), desi si intens comunist (se poate). Acea liniste care vine din je m'en fichesimul, din intoarcerea cu spatele. Rezultatul social este relaxarea asta. Da, bai, astia is pur si simplu relaxati.
Apus
Concret - aseara o discoteca exact exact ca petrecerea mea din clasa a opta - baieti care servesc imbracati in camasi albe cu cravate inguste, globul care se invarte, cateva lumini colorate, cateva mese, beer lao. Cand intru doua fete exact alaturi zambesc, zambesc si eu, in fine, we talk, seara lunga, nice people. La o vreme mai apare un tip farang la vreo 45 de ani cu o super frumoasa alaturi, ne privim complice - vai civilizatia noastra.
Dimineata - inegalabil la ora sase Mekongul - GOOOD MOOORNING, VIEEEETNAM!!! - astepti sa vina elicopterele peste rau. Dupa ce au plecat americanii in 75, comunistii au distrus comertul cu opium siau ramas asa- ministere ale educatiei, secera si ciocanul, insa si shopuri mici si usor usor capitaliste.
Mers mult cu bicicleta. Seara bere lao la malul Mekongului. Singur, incet. Intrebarile vestice - ce rost am, ce vreau, care e esenta identitatii mele - se topesc. Cum adica ce rost am - sa beau berea asta. Cum adica ce fac maine? Vedem. Cum adica de ce exist - ehei, berile din viitor, zambetul unei femei frumoase.
Tot semi oriental, Kazantzakis - raspunsul la intrebari complicate e foarte foarte simplu. Si nu axiologic. Ci aici. In berea asta. In femeia asta.
Chiar poti intelege la o vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu