La intrarea intr-un Wat, trei pisici si un caine imbratisati pe cimentul racoros. Multe plante, flori, luxuriant, suprapuse sau in background culori vii: rosu inchis, galben. Statuile lui Buda veghind mai grase sau mai slabe, unele inclinate, altele de-a dreptul culcate pe o parte, ca si cainele cu pisici.
Pisici in Luan Prabang
Oamenii se intind cu usurinta. Casele sunt construite toate pe piloni din lemn de tek, iar in partea care ramane libera jos, pe o platforma din lemn acoperita cu rogojini, oameni stau intinsi in cele mai relaxate pozitii. Foarte rar, atunci cand treci pe aproape si isi dau seama ca esti strain, spun un sabaidii accentuat puternic pe ultimul i si se intorc in linistea lor transistorica.
Luang Prabang, oras declarat World Heritage de curand de Unesco, are un oarecare touch european. De la geamul camerei se vede o fosta inscpritie Internat Primaire acoperita cu zel post colonial de straturi si straturi de var.
Fotografiile din Muzeul National din Vientiane erau destul de explicite cu privire la Cruzii colonialisti francezi. I found them rather simpatici, cu barbi si conversatii relaxate cu britanicii din Burma, tragand granitze mai mult sau mai putin arbitarare in Indochina.
Armele din acelasi muzeu etichetate destul de explicit - armele tradatorilor (Mai mari si mai rele) si armele gloriasei noastre armate (mai mici si mai viteze).
Luang Prabang, dupa aterizarea de seara. Destul de greu de gasit hotel, aproape toate pline siiii... surpriza- full de turisti, dupa expresia lui Sii, ghidul si soferul meu, niver like now many tourist.
Lonely Planet, pe langa gura de aer pe care ti-o da cand in birou atunci cand gandesti cum unde sa pleci si gasesti one click away TOATA LUMEA, este si o tradare a unui spirit. Acel spirit care, intr-un mod romantizat (inteles poate mai usor de cei care au ingurgitat in clasele primare Jules Vernes si colectia Delfinul), facea calatoria un spatiu aventuros, greu de patruns, mistic aproape.
Limbajul secret, focul, trinca, goeleta, barba capitanului, mai apoi interpretii tradatori, plutele de bambus... sunt acum la indemana pe internet si mai mult decat atat, sunt in mana transpirata a turistilor. Ce sunt turistii? Turistii sunt exact opusul capitanului barbos si al delicioasei tinere salvate, sunt curiosi, blonzi si grasi americani sau francezi, backpackeri sau bogati, impart aceeasi mirare tampa in fata templelor, simplificand...
In fine, pe Patouxi, un monstru de beton care ar putea fi un arc de triumf laotian, daca nu ar putea fi in acelasi timp si un templu chicios. O constructie care nu este nimic, asa cum am vazut si in India expresiile arhitecturale ale unor natiuni care odata iesite din traditionalismul lor complex manuiesc cu stangacie si naivitate instrumentele moderne, simbolism urban etc (monumentele indiene moderne, statui - complet nelalocul lor asezate- sau constructii intr-un stil arhitectural... protomodernist, poate stalinist, imi aduc aminte acum intr-un alt registru trupa de Tai Kwan Do care dansa ritmat un sincron Kata pe muzica Pop , sau indienii care asteptand in Himalaya sa vada rasaritul de soare ascultau muzica Pop indiana la maxim), deci, pe Patouxi un american cu "Laos", ultima editie Lonely Planet (pe care am dat si eu un astonishing 50 dola- dolari americani, accent pe ultimul "a"- ) cu privire eficienta si experta.
Spune, dupa ce ii fac o poza la cererea lui, poza care trebuia sa fie si leveled, am incercat de trei ori, tot iesea stramb dupa care realizeaza ca era stramba cladirea, the building is not levelled man, this is stupid, he says si mai apoi mai zice, I've done all this town, the walking tour and all, I rented a bike at 7 in the morning, I did it all, nothing more to see, cu siguranta de sine si eficienta, he did it all, nothing else there.
Laos, editia Lonely Planet, deschide lumi pe care apoi agentiile de turisti le colonizeaza si le devoreaza, iar mai apoi vin ceilalti, investitorii, iar la capat droguri si prostitutie - cazul clasic al Thailandei.
Anyway- a doua zi cu Sii, ghidul meu vorbind o engleza destul de buna, 26 de ani, 5 ani a fost calugar, are un tuk tuk (aici o alta specie, a treia, niste dubite mici deschise) de la unchiul lui bolnav, il plateste cu o suta dola pe luna, e preocupat de asta dar nu foarte mult, the funny part este ca laotienii literally sunt preocupati de absolut nimic.
What? Nothing!
A doua zi cu ghidul merg sa vad the Pak Ou cave, discutii interesante pe drum, trec Mekongul cu o barca destul de subtire si lunga, fragila for my tastes, dar e bine de afisat o mina de siguranta de sine, vazut "pestera ca produs turistic", interesanta dealtfel, asta e, Lonely Planet turns the world intr-un "produs turistic".
Cave Buddham - Do not the Buddha touch!
Apoi dupa-amiaza vad o cascada - superba by all means, imensa si lush luxuriant green, vazut sate Akha si Hmong (hmong sunt cei de la munte, nu sunt budisti ci animisti, in Lao exista o statistica oficiala care imparte oamenii in trei categorii dupa regimul de inaltime la care locuiesc low land (pana la patru sute de metri) si mai sus, etc).
Hmong sunt si cei care au fost atrasi de americani in lupta impotriva comunistilor, care in mare parte erau de provenienta vietnameza (cultural vorbind nu sunt foarte multe diferente intre vietnamezi si laotieni). Sau au luptat aici razboiul secret cel mai costisitor, grupurile paramilitare intretinute si antrenate cele mai mari, Laos cea mai bombardata tara din istorie (0.5 tone pe cap de locuitor) - but this guys don't give a fuck. Remeber, e o tara care a iesit din razboi prin 75 si s-a consolidat prin 80, iar nu mai tarziu de acum doi ani erau atacuri pe drumul dintre Vientiane si Luan Prabang.
Puterea de a uita si de a nu fi interesat este imensa aici. Intr-o seara ( sar ritmuri, dar e de la soare) un restaurant extrem de cool, cateva mese pe pamant, cu un castron cu carbuni in mijloc, un capac cu gauri peste carbuni, iti aduc peste si sid crude plus legume si noodles, iti pui singur pestele pe capac, si amanci, end of story, si asta nu pentru ca e o optiune cool, este pur si simplu modul lor de a manca.
Merg cu Sii prin tot felul de locuri cu mancare locala, nu toata excelenta, mai ales dupa ce am vazut morning market Talat Sao si cum tin carnea pe tarabe am dificultati sa trec peste bariere culinare, dar se poate trece.
Fetele dragute. Am tot cochetat cu ideea of moving over. Era sa uit- steam bath, traditional. Intri, ti se da un prosop, mergi descult, numai localnici, fete, baieti, prosop infasurat (subtire tare prosopul). Intru in dush- o camera cu un furtun cu apa rece, ma spal, apoi intru in steam bath. Prietene, nu poti sa iti inchipui ce temperatura era acolo. Mai precis, am stat vreo trei minute, si am fost la limita superioara a lesinului.
Inauntru, in cele cateva minute pe care le-am petrecut cu intermitenta, intrebari- hey, where you from, Romania? (by the way, mirare, toata lumea pare sa stie unde este Romania si ce-i cu
ea) o camaraderie of men in the hot hot steam, transfrontaliera si transculturala, iesi apoi afara, nu esti de presupus sa stergi apa de pe tine dat fiind ca este o infuzie de ierburi, bei ceai, cum altfel, fierbinte, discuti- un britanic, parea foarte foarte linistit- clar. Lotofag, spune ca esti prima persoana din Romania pe care o intalneste aici, sta in Luan Prabang, are un bar, din septembrie, he loves it.
Intri la loc in steambath, apoi o ora de masaj, intens.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu