4. Well Teo, nu stiu de ce lasa de dorit, ce stiu este ca asta se intampla des
Paii.. In termenii propusi:
1.Europa (ca entitate cu politica externa si de securitate comuna, ceea ce nu se intampla) poate fi, cred, mai bun "civilizator" decat US de exemplu, pentru ca ea insasi cultural multiforma si flexibila poate sa se plieze mai degraba pe spatii culturale straine. Cam de la razboaiele religioase incoace, Europa devine liberala- te las sa traiesti ma lasi sa traiesc- ca solutie la hai sa ne taiem cu macetele. Cu exceptii notabile, e adevarat. Ca fiu sinistru, pana si macelurile au fost organizate dupa aceea. Probabil Europa este mai sensibila la alteritate. (ca sa fim ironici, violenta gregara a fost inlocuita cu violenta de stat, dupa Westfalia, exceptie revolutia franceza si cea rusa, dar nu se pune, erau nebuni :)
Pe de alta parte, cazuta in patima de batranete a idealismului universitar (multicultural si "corect"), Europa nu are pragmatismul chinez. Politica de a acorda ajutoare conditionate de human rights records este complet naiva intr-o regiune in care human rights este a doua prioritate dupa ce trei baieti au fugit dupa tine cu macete cand ai fost sa cumperi tigari. Conceptul nu are circulatie, nu stiu ce inseamna, nu inteleg.
Deci, Europa are ce vinde, poate, dar nu vrea (n-are chef sa se ridice din pat), China vrea, poate, dar are marfa proasta (chinezarii).
2. Optiunea de policy (desi nu era un caz de policy, dar interpretarea ta incita) ar fi o Europa cu politici de securitate precise, cu mesaj extern coerent si cu abilitatea militara de a interveni peste mari in numele unor concepte morale predefinite si clare. Fiind si pragmatica in acelasi timp- piete de materii prime si de desfacere. Dupa ce faci liniste poti sa faci schimb, bunastarea din comert si beneficiile autostrazilor imblanzesc.
La care se adauga programe concrete de finantari pe infrastructura, export de expertiza tehnica etc- cam ce facea Uniunea Sovietica in 60-70 in lumea a treia, sau Japonia in Vietnam astazi.
Filosofia- politici active as opposed to idealisme de cancelarie
3. got it
Un comentariu:
Muler, stiu ca nu vrei sa o recunosti, insa ramai un idealist:) - pentru ca aliniamentul pe care mi l-ai povestit este unul de asa factura... :)
Nu intentionasem sa intru in jocuri de strategie, ci sa evidentiez ca nu exista un raspuns la indemana la problema ce ne-ai ridicat-o la fileu; de altfel, jocul de strategie este peste tot, insa in general jucatorii cred ca-s intr-un shooter instead... (in casu)
... asa ca nu putem ajunge decat sa stam cu capu-n palma sau cu degetele pe tastatura for now (though I would personally like to go a bit father than that); Europa, dupa cum bine ai observat, crede ca a invatat din greseli si isi pune limite (sau cenusa-n cap, in functie de interpretare); altii nu fac la fel.
mai scriu o idee ce-o auzisem deunazi si imi prau interesanta: acel proces denumit "constructie statala" (i.e. state building) s-a intamplat de multe ori cu violenta, doar ca in unele parti s-a intamplat suficient de demult pentru ca oamenii sa-si mai aminteasca. altii, in schimb, n-au avut posibilitatea (din motive de colonizare, s.a.) sa faca asemenea tot atunci. deci ei fac acum. acum, sa respiram: nimeni nu a impus Frantei respectarea drepturilor omului la revolutia de acum 200 si ceva de ani, la fel cum nimeni nu a facut-o fata de Risorgimento-ul italian.
pauza.
nu poti face un copil sa creasca mai repede impunandu-i-o. la fel cum nu poti linsti un adolescent rebel spunandu-i cum sa se maturizeze.
now, rewind: nu cred in forta si nu cred ca "si mai multa forta" ajuta la oprirea fortei. la fel cum nu cred ca un set de reguli sau povesti e suficient pentru orice tip de context.
Kenya has to grow up by itself. The only thing that I think we could do, would be helping the refugees.
Trimiteți un comentariu