3 & 4

Timpul gumilastic se intinde si cuprinde inauntru kilometri si oameni. Se intampla chestii si mergem mai departe, afundati din ce in ce mai mult in cascavalul plin al drumului.

144 si 136, apoi 191. Sunt simbolurile de pe cheile de la side bags. Care in romana se spun coburi, un fel de haiducism sapte cai. Am pornit acum la unu noaptea in hotel Ucraina (39 eurococo) aerul conditionat care se opinteste stahanovist si scoate un cincinal in trei ani. Este un model de colectie, asa cum cu ani in urma am vazut intr-un hotel in Delhi, cu gandaci in camera si cutii de conserva pline cu gaz in care erau introduse picioarele patului, un fel de insula de cearsafuri plutind pe gaz. Impotriva insectelor cum ar veni. Aici nu sunt insecte, dar baraitul reconfortant al aerului conditionat duce spre somn.

In fine.

Ziua numarul 3 a pornit intr-o toropeala confuza la ora zece dupa aproximativ 12 ore de somn. Motocicleta oboseste teribil si cine spune altceva sa se faca precum un covrig din Braila, Karl Marx colt cu Republicii. Inca un dush, o conversatie cu doamna babushka si plecare calare pe drumurile de nisip din Popovka. Apoi drumurile de asfalt din Popovka, apoi de asfalt din Mirnha, apoi la plaja in Evpatoria unde se gaseste autobuzul citibus cu caractere chirilice, unde se gasesc oameni la plaja si nisipuri de aur. Si caldura multa, mergi incet, nu te grabesti, esti un pic relaxat si un pic sictirit si un pic jemanfishist. Printre camioane mergi de la Evpatoria la Simferopol, spre final, dupa 150 de kilometri parcursi a la legere ca la portile orientului (in plin Levant, ma-ntelegi) ajungi la capitala hanatului Crimeei, Bakcisaray.

Acu iertata-mi fie indrazneala explicatorie, dar mi se pare ca astia de vin pe cai sunt foarte interesati de pasuni si iarba verde la fel cum trupele Wehrmacht erau interesate de petrolul din Caucaz. Din acest motiv, zic eu, tatarii din Crimeea s-au asezat asa mai spre deal - si nu la sesul ars - foarte asemanatoare dealurile cu Transilvania noastra, unde e mai racoare, mai ploios si mai verde. La fel si altii calare au ales Transilvania (by the way, daca arunci o privire la drumul maghiarilor dupa ce au parasit Uralii, zaboveste pe aici, in fine, prea multa explicatie fara de baza).

Barr barr, ajungi la Bakcisaray, dai un telefon la un amic care spune cum ca pensiunea unde a fost el se numeste intr-un fel, gasesti pensiunea, oamenii sunt amabili si tatari si vorbesc engleza. Cum sa va zic, engleza este lucru rar in Crimeea.

Aici la Bakcisaray tatarii au construit un regat (mai precis hanat) delicat si frumos ca o fecioara circaziana. Si in Lonely Planet (care ca orice carte nu scapa de aranjarile culturale in care locuiesc autorii si editorii si domnii care platesc) se plang autorii de soarta tatarilor cei delicati care au fost oropsiti de Stalin si care erau ei foarte misto aici in Crimeea. Va aduceti aminte de Mitrut (asa cred) baiatul omorat cu sageti de tatari in „Povestiri Istorice“? Sau de mitologia (ca nu pot sa zic cum se cuvine istoriografia) romaneasca care spune despre astia cruzi care dadeau foc si luau sclavi? Dragii mei Oana, Maria si Andrei, ca orice patroni ai artelor ei faceau aceste lucruri neplacute doar ca sa intretina aici la Bakcisaray aceasta curte urmasa a Hoardei de Aur, care daca ma credeti chiar e supermisto arhitectural daca ne luam dupa palatul care a supravietuit ca furiei distructive a Caterinei the Great. Care Catrina avea o problema cu viata culturala si religioasa a tatarilor. Iar in aceasta ciocnire de placi tectonice tatarii au devenit placa de subductie. Se pare insa ca, judecand dupa muezinul care cheama la rugaciune noaptea, tatarii care s-au intors dupa exodul ordonat de Stalin dau dovada ca jocul nu s-a inchis si anume intre slavi si turci inca se joaca un meci in Crimeea. Apropo, nu vi se pare ca e tare Stalin cu relocarile astea de popoare, ca un joc contrafactual metaistoric, in care poti sa faci scenarii what if si sa revizuiesti intregi migratii. Gen, cum ar fi ca mongolii sa nu fi luat Crimeea? Zis si facut, dai cu zarul, trei casute inapoi pentru mongoli, ai cazut in prapastie si mergi in Siberia. Stai doua ture.

Cazat, mers la o manastire, mers la Ciufut Kale, oras de piatra weird, apoi intors cu un cuplu de rusi din Moscova, manuitori de papusi, amabili si blanzi painea lui Dumnezeu, care m-au salvat dupa doua ore de urcat pe jos ducandu-ma inapoi cu masina lor pe un drum riscant si incert la vale, volubili, frumosi, simpatici si artistoizi, vorbind despre teatrul lor (hand theatre) din Moscova  care e foarte cool si cu care au vazut lumea. Papusari care va sa zica. Care vine perfect peste lumea asta de piatra si iarba agatata, unde se pare ca diversi au fost papushati sau papushari. E misto o fraza in Lonely Planet care spune aproape poezat ca if you were an invading  army you would surely invade Crimeea. Da, pare de invadat. Deci papusharii se potrivesc cu lumea asta de piatra de la Ciufut Kale in care intai au trait niste sarmati crestinati apoi niste greci apoi niste tatari apoi niste Karaiti. Sunt pe bune absolut fascinat de Karaiti, aceasta secta ciudata, arguably cea mai ciudata secta de care am auzit , deasupra alora din Vietnam care se rugau la toata lumea (Costel, sigur iti amintesti de ciudatii aia imbracati in alb).

Deci, karaitii sunt o secta de domni turcici care sunt, o sa radeti, evrei. Adica nu sunt evrei, ci sunt de cultura hebrew, cu scriere cu tot, iar in Evul Mediu au fost a doua religie ca importanta dupa Islam la tatarii din Crimeea. Nu credeau in Torah ci doar in Vechiul Testament, un fel de evanghelisti a l’ancienne. Adica e posibil ca unu-doi dintre tatarii care l-au sagetat pe Mitrut sa fi venit de la sinagoga, concept ciudat care intoarce un pic pe dos ceea ce era de crezut despre granitele dintre civilizatii. Deci, acesti karaiti sunt turci evrei (intelegi?) care prin minune au fost crutati de nazisti in WW2, si care au trait ei la un moment dat aici in orasul de piatra de la Ciufut Kale. In fine, complicat rau, ce ati putea retine este ca anume Crimeea este un loc amestecat. In care seara se aude muezinul si mananci la Musafir restaurant, si apoi dormi si a doua zi pleci spre Sevastopol. Nu inainte insa de un mic dejun relaxat intr-o gradina cu motani- am o teorie despre legatura dintre islam, motani si razboiul matzo-cainesc, dar despre asta altundeva. Lenea se strecoara aici in Crimeea peste tot, sunt locuri in lume care sunt populate nu de oameni  lotofagi ci de lene, ca de exemplu Vientiane, sau Chang Mai, sau Bakcisaray.

Revenind un pic la camaraderia dintre motociclisti, se manifesta in moduri surprizatoare, acum vreo doua zile in timp ce ceream indicatii de la un domn cu pepeni, absorbit fiind de comunicarea non verbala, un grup de trei motoristi au trecut pe langa clacsonand indelung, adica, vezi, exista suport. Apoi motoristul din fatza palatului hanului, care vine entuziasmat, vorbeste mult in rusa, spun Spasiba, el ridica pumnul strans in sus si striga aiuritor „No Pasaran“, in fine, camaraderie cumva confuzata ideologic, am fost pe punctul de a spune ca in Spania as fi fost mai degraba cu Franco.

Unde la Sevastopol te scufunzi cu totul in Rusia. Sincer nu prea inteleg acest pretext istoric temporar cu Sevastopol arondat la Ucraina dar in fapt plin de rusi si in fapt cu totul si cu totul rusesc, de multa vreme, cam de cand a fost luat de la tatari (vasali ai turcilor). Mi se pare o oarece prostie. Se spune cum ca Nikita Hrusciov, fiu uncrainesc, a decis ca si anume Crimeea sa intre administrativ in curtea RSS Ucraina sau cum se numea, drept pentru care acest avanpost subtropical al Rusiei a devenit mai nou parte a Ucrainei, fara sa voteze cu Timoshenko dar cu Ianukovich. In fine, long story short, am mers la Balaklava unde am vazut o baza sovietica de submarine nucleare cu atomic blast doors and all that. Se cam ridica parul pe tine cand te gandesti ce ar fi putut sa iasa daca vreun marinar trist apasa pe ceva. Subterane creepy. M-am intalnit cu niste, surpriza, romani, cu Oli din Hunedoara si prietenii lui, care amabili au facut conversatie si m-au purtat de colo colo cu masina. Oli detine oarece fabrica de paine in Hunedoara, este un tip cool care stie practic tot despre avioane si barci si motoare. Mai apoi la o bere deasupra golfului am romantizat despre Balaklava light brigade.

Ce cauta englezul la Balaklava? La Bakcisaray un grup de englezi intreba unde este localitatea „Baclava“, ei, este peste tot aici in Crimeea numai sa bei multa apa dupa. Balaklava are o istorie lunga la care britanicii sunt sensibili foarte, dar la vremea aceea nu te poti stapani sa nu te intrebi ce cauta englezul si francezul ca sa il ajute pe turc impotriva rusului? Greu de spus, oricum dupa moartea lui Napoleon al III-lea rusii au revenit la starea de dinainte de razboi, deci practic englezul mai bine manca o Baklava decat sa vina la Balaklava.

Plimbare pe faleza tzarista a Sevastopolului si tur cu barca la baza navala rusa (da, aia faimoasa cu inchirierea pana in 2025), submarine etc, chestiuni de baieti.

Apoi seara in Qbar, foarte hip, gen Amsterdam.

In dimineata asta riding to Kerch. Sa platim cazarea si sa mergem.