Sudak-Krasnodar

Bagajele sunt o oarecare problema in genul asta de calatorie, seara e ok, le dai jos, le cari, le desfaci, sunt casa ta pe drum, insa refacerea sistemului dimineata implica multa vointa si cafea.

Dimineata superba sub cetatea genoveza. Mic dejun, aburcarea bagajelor pe moto and off you go. Drumul de la Sudak la Feodosia este mai salbatic decat cel de pe coasta- muntos, ingust, aproape pustiu. Aplecat in curbe, gaz, frana, aplecat in curba, gaz, frana. Printre niste degete de piatra ca cele din benzile desenate  din revista Lumea Copiilor, acum 1200 de ani. Erau ceva benzi desenate despre cowboy romani care se descurcau bine in State, cu reproduceri lunare de colti de piatra, cu siguranta autorul nu fusese in State dar poate in Crimeea, intre Sudak si Feodosia. Aventura, sa zicem.

Perceptia aventurii (ca forma particulara a „Vacantei“) este una din chestiunile cele mai intime: pentru unii domni  a sta la hotel este o optiune scandaloasa de neinteles iar confortul un sacrilegiu cocalaristic. Pentru altii aventura este sa urci in pantofi la cruce. Stiu pe cineva care a mers pana la Magadan cu motorul, am alti prieteni care gasesc nebuneasca ideea de a nu rezerva un hotel din timp sau de a merge altundeva decat in Franta. Traim in aceasta fictiune salvatoare a vacantei in interiorul (cosmarul pentru unii?, not for me though, cumperi un teren?) orelor din spatele biroului, o escatologie particulara vreme de jumatate de an, iar cand se intampla trebuie sa fie suficient de special pentru a compensa jumatatea de an. Fantasiile vacantei. Si poti merge in Toscana la vinuri bune (o optiune excelenta) sau poti sa mergi in Myanmar. Unde mergi nu depinde atat de bani (desi pare sa fie asa) cat de orizontul universului fictional in care te misti. Daca nu ai evoluat foarte mult, atunci esti multumit cu degetele de piatra din Crimeea, pentru ca ele trimit la universul de baieti confortabil din Lumea Copiilor. Sau poti merge in Myanmar pentru ca iti amintesti de Burma legedara a imperiului si de alte rafturi din biblioteca. Daca ai evoluat mai mult si ai citit Gide, vrei niste fructe ale pamantului pe o plaja pustie greceasca. Samd.

Aceste interpretari ale „vacantei“ despart cetatenii profund in insasi fiinta lor- de asta poate exista potential de certuri in vacante, compatibilitatile sunt testate la maxim.

Dar voiam sa va spun de masura in care Crimeea este in Jules Vernes sau ceva gen - este un pic. Ajungi la Feodosia, apoi intri intr-un drum plictistor si foarte peticit care se intinde pana la Kerch, limita Ucrainei, dincolo este mama Rusia, dincolo de ferry sunt stepele Kubanului si cazacii: alt univers fictional, Taras Bulba, alte rafturi. Vedeti cum in fapt traim intre rafturile bibliotecii si nu in realitate?

Ajungi la vama, incepi coada prin a scoate casca si a aseza pe cap o palarie veche. Noroc bun scrie mare Lucky Way, intai asteptare, vin niste baieti simpatici care imi spun ca pot merge in fata ocolind toti rusii din lume care stau la coada asta, fac asta, vine un domn care imi da o eticheta galbena si pare asa un soi de protector al oamenilor ciudati care nu vorbesc rusa (care e engleza estului, nu vorbesti rusa esti un barbar straniu), tanti grasa da o chitanta, alta bariera, asteptare, control, oameni variati intreba de unde esti si unde mergi, sunt curiosi si multi zambesc.

O blonduta delicata cu baston si autoritate se fatzaie foarte self aware, un cires plin alaturi, soare. Arms, drugs, schnaps? Nu. Urci pe bac, asteptare lunga, pleci, ajungi in vama rusa. Doua ore de plimbat de colo colo din nou, ca un fel de exceptie- mototziclu, mototziclu striga ei usor amuzati unii la altii, treci dincolo in final si incepi in stepa lunga si lata, probabil infinita, a cazacilor, drum pustiu, mult mai bun decat in Ucraina, mergi lansat si iti place. Opresti pentru benzina, prima confruntare cu miscarea browniana a masinilor rusesti intr-o benzinarie, am impresia ca se misca si lateral nu doara fata si spate, nu exista reguli, nu se sta la coada orodonat, nimic din ce stii nu e valabil, descurca-te.

In Ucraina vazusem deja doua accidente dintre care unul cu victime. Aici e de trei ori mai periculos si pot sa va zic ca urasc cu pasiune camioanele Kamaz. Care sunt sigur ca sunt ineficiente economic si care sunt peste tot, peste tot, e clar ca rusii cara in mod ineficient niste marfuri mari de colo colo, nestiind foarte clar ce si de ce, dar le cara, si te freaca pe tine la cap, se urca peste tine, trec prin tine, la sfarsit te lasa violentat si cu camasa scoasa din pantaloni, putind a fum de esapament si cu o furie surda. Imi place Rusia, urasc traficul din Rusia. Krasnodar e misto, imi place, evident ca ma cazez din nou la un hotel comunist (fac turism de hoteluri sovietice) ies la masa si merg apoi intr-un pub unde trei oameni vorbesc engleza.

A, in Kransnodar la intersectia dintre strada Krasnaya si o linie de tramvai, la un metru de mine doua masini se ciocnesc, am evitat in ultimul moment. Deci, mi-e frica de traficul din Rusia, nu seamana cu nimic altceva.

Mi-a placut Krasnodar, sediul tradional al unora dintre kazacii care au luptat de secole pentru tzarii rusi, e curat, larg si noaptea plin de vitezisti moto gen Romana/Victoriei cu costumele lor de piele de insecte, cu elitrele lucind in lumina farurilor, zzziiiumm. Am auzit un soi de manele si am vazut multe BMW-uri. Cam coca Krasnodar dar e misto.  A doua zi drum Krasnodar- Pyatigorsk.