Batumi Persambe

In timp ce mergi cu motocicleta ai nevoie de un soi de concentrare. Procentul care iti ramane pentru procesare e destul de mic insa observ ca ideile care se vehiculeaza la momentele respective sunt mai fixe si repetitive. De unde trag eu concluzia ca pentru oamenii astia mai simpli lumea are mult mai putine intrebari si pare mai clara. O alta concluzie ar putea fi ca motocicleta te face mai prost. 

dupa mai mult de zece zile pe drum deja se dezvolta un soi de rutina cand intri in camera- cutia 1, 2, 3, tank bag, haine curate, haine mai putin curate, dusul, etc, pur si simplu ergonomie. De unde se poate specula ca ordinea este un produs secundar al lenei.

Dupa ce am plecat azi dimineata din Batumi am avut obisnuitul soc dat de traficul din Georgia. Am gresit, am gresit amarnic cand ma plangeam de traficul din Rusia, imi pare rau. Georgienii la volan sunt niste hiene. Am navigat, am exersat rusa inexistenta, am spus glume rasuflate, ei bine, nu am reusit sa gasesc sticker cu Georgia. La un moment dat singurul om care vorbeste engleza in Batumi si e foarte simpatic si amabil si conduce un X5 argintiu mi-a spus ca el nici nu crede sa existe asa ceva pentru ca el nu a vazut la nimeni. Dupa care, empatic, imi spune sa fiu atent cu motocicleta, people drive like crazy, yeah, tell me about it.

Ma extrag din oras cu un pocnet in urma, beau un suc de ultimii lari (in timp ce inchideam usa la magazin mi-am amintit de la Ondina cea cu clasicele ei de acum o mie de ani despre lari si penati ca zei privati ai romanilor, oare ce etimologie au banii astia locali georgieni, asta ramane pentru un alt moment).  Pentru momentul asta la care v-ati decis sa va spun eu cum e cu drumul va spun ca vama georgiana a fost un-doi pac stampila ca si la intrare iar in vama turca, pe care o stim cu totii atat de bine de la escapadele de Istanbul, ei bine, e mai bine decat la granita cu Bulgaria. Pac pac, doua zambete patru stampile, I am in.

Si incepe, nu va mint, incepe draga domnule Occidentul. Occidentul este lat, cu cel putin doua benzi pe sens (trei in orase), este lung, gri si neted, iti place de mori. Urli in casca (mi s-a intamplat de nu mai mult de vreo patru ori in calatoria asta) deci urli in casca si bagi gaz, pentru ca Occidentul este intre munte la stanga si mare la dreapta, este ireprosabil si aproape gol. Da, expresia cea mai tare a Occidentului nu este democratia ateniana, catedralele sau Magna Charta (nu stiu daca se scrie C sau ch si nu am chef sa caut). NU. Occidentul este autostrada curata si civilizata pe care esti relaxat si stii ca nu se urca nimeni pe tine. Sunt benzinariile din care poti cumpara prostioare si dulciuri si unde nici nu ai nevoie sa schimbi bani pentru 400 de km pentru ca peste tot se accepta carduri.

Acum, nu sunt un avocat al confortului occidental. Nu, e foarte important sa te duci in curtea altor oameni si sa te asezi la masa cu ei si sa vezi cum merge treaba acolo. Dar la un moment dat obosesti asa de etnologie din asta si vrei (ca acum ceva ani in Asia) un avion Austrian Airlines, in acel caz Occidentul era Mozart la imbarcare venind dintr-un terminal unde oamenii erau lungiti efectiv pe jos.

A fost, va spun, minunat. Nu doar confortul ci si marea plumbuita marin din dreapta, cu unduirile drumului largi ai timp sa te uiti in dreapta la mare si in stanga la munte fara sa iti fie frica de vreun Kamaz, deci a fost absolut G E N I A L. 400 de km de blana pura, ca sa dam credit domnului Mihai Barbu care a devenit  vrem nu vrem bardul necontestat al calatoriilor cu motocicleta.

nu cred ca sunt biker. Adica, ma gandeam anume ca important e drumul (si nici o barca nu m-ar deranja). Imediat ce spui „eu sunt biker“ deja universul se inchide asupra ta cu un click de aluminiu click clack si pa alte optiuni. Decat biker mai bine calator. Adica ma gandesc la mers in „stan“-uri, Asia Centrala, dar e posibil sa vreau un van vechi Volkswagen pentru asta. 

Anyway, ce poate va intereseaza este ca am trecut prin orase foarte ok, am mancat undeva langa Trabzon –este Ramadan si ti-e un pic jena sa te uiti la domnii care beau ceai dupa ceai in timp ce tu te indopi-  si am mers mai departe. Am trecut de orasul recomandat de un prieten (care era interesant fiind la originea, o sa radeti, cireselor) pentru ca mai era vreme si am oprit dupa 300 clicks (ar spune Leslie) pentru o baie lunga si lenesa intr-un golf pustiu. Si baie de soare.

Apoi am trecut printr-o ploicica de doua minute si in final m-am oprit sa schimb caii la posta din Persambe, un sat linistit de pescari pe malul marii unde am mancat chestiuni bune la un restaurant care organizeaza traditionalele mese de seara din vremea Ramadanului.

Ultima bucata a fost pe, dupa expresia unui localnic, pe „ioc autobahn“, adica nu autostrada, acesta fiind un drum laturalnic. Am gandit la acest „ioc autobahn“ si cat spune el unui roman- de unde vine ioc si de unde vine autobahn. Ioc. In fine. In catunul de care va spun sunt trei bancomate pe o raza de 50 de metri, chemarea la rugaciune este de foarte aproape, mancarea este divina, nu exagerez, divina, si cum sa spun, totul e deosebit de ieftin. Stiam asta, dar o sa o repet asa in soapta: I love Turkey.