16 aprilie 2019

brr, oita, brr

Si ce inseamna numele tau?
All day long, raspunde Maku.
Orizontul este presarat in toate directiile cu moturi de munti, care mai jos se transforma in coaste albicioase si abrupte, randuri peste randuri, aparand si disparand dintr-o ceata fainoasa.  Vazuta de sus, de pe conul retezat unde este si satul, valea se intinde pana departe, patata de umbrele norilor izolati si albi dimineata apoi din ce in ce mai adunati spre pranz. Dupa ora 3 se transforma in valatuci negri, pe margini cu mici tornade care se unesc cu dintii ferastraielor din jur, scapa cativa stropi anticlimatici apoi pleaca. Suficient cat sa cari cu tine hainele de ploaie dar mult sub potential. In timp nu mai iei geaca, realizezi ca show-ul nu are finalul asteptat. Pe la 5 soarele apare din nou, parleste grabit pentru ca dupa aceea sa plonjeze spre apus. Crezi ca te inseli, in schimb amicul S confirma ca la ecuator soarele apune mult mai repede. Iti amintesti ca aveai cumva informatia dar nu gasesti nici o explicatie logica. Nu, nu te uita la telefon, ca nu ai net.
Acum, cand vorbim de ore, aici chestiunea e mai relativa decat pare - ora folosita de locuitorii Abisiniei (ce nu a fost colonizata niciodata, doar indecis cucerita de cativa italieni plictisiti pentru vreo sase ani) e in urma sau inainte, nu iti prea dai seama, cu, sa zicem, sase unitati. Un sofer de dubita alba japoneza explica natural ca ora 1 e la rasarit. Ceasurile nostre masoara timpul european, farang, importat si mult prea exact.
Mustele si vanzatorii de suveniruri impartasesc un soi de persistenta comuna, se insinueaza agasant sub nas si nu poti scapa decat intr-un tarziu cand obosesti de dat din maini. Dupa ce treci de grupurile lor compacte si urci zece minute pe scara lunga catre Yemrehana Kristos, manastirea din secolul 11 situata spre poalele Abune Yosef (4,200 metri), printre copacii nefiresti ca intr-o expeditie pe scoarta planetei de clasa M condusa de capitanul Picard, Africa, cu toate literele mari mai degraba, AFRICA, incepe sa se vada din ce in ce mai departe. Peste dealuri si vaile imense, peste casele rotunde tukul care imprumuta forma lor de OZN tuturor cladirilor, de lemn, lut sau beton, peste oamenii care zambesc cand te vad si te urmaresc cu o curiozitate decisa si naiva in acelasi timp.
La intoarcere e deschis geamul dubitei. Se conduce repede aici pe drumul de o banda, impartit doar cu magari costelivi si pietoni agatati cu bratele de bete lungi sprijinite pe umeri. E un curent rece, te uiti peste copacii rari si plati ca niste farfurii pana la muntii de la marginea vaii. Si deodata iti dai seama ca iti place Africa, pentru ca fara indoiala, se vede prea-bine, esti aici, desi spalatul des cu dezinfectant, descaltatul la intrarea in biserici si numaratul birr-ilor soiosi te distrag de la acest fapt simplu. It grows on you, iti spui, cum altfel decat in engleza.
E bine in Africa.
In alta ordine de idei, moneda, scrisa birr, se pronunta exact brrr din brrr, oita, brr.

Niciun comentariu: