Raspuns pentru Teo, introducere la tratatul despre starea si bogatia natiunilor

4. Well Teo, nu stiu de ce lasa de dorit, ce stiu este ca asta se intampla des

Paii.. In termenii propusi:

1.Europa (ca entitate cu politica externa si de securitate comuna, ceea ce nu se intampla) poate fi, cred, mai bun "civilizator" decat US de exemplu, pentru ca ea insasi cultural multiforma si flexibila poate sa se plieze mai degraba pe spatii culturale straine. Cam de la razboaiele religioase incoace, Europa devine liberala- te las sa traiesti ma lasi sa traiesc- ca solutie la hai sa ne taiem cu macetele. Cu exceptii notabile, e adevarat. Ca fiu sinistru, pana si macelurile au fost organizate dupa aceea. Probabil Europa este mai sensibila la alteritate. (ca sa fim ironici, violenta gregara a fost inlocuita cu violenta de stat, dupa Westfalia, exceptie revolutia franceza si cea rusa, dar nu se pune, erau nebuni :)

Pe de alta parte, cazuta in patima de batranete a idealismului universitar (multicultural si "corect"), Europa nu are pragmatismul chinez. Politica de a acorda ajutoare conditionate de human rights records este complet naiva intr-o regiune in care human rights este a doua prioritate dupa ce trei baieti au fugit dupa tine cu macete cand ai fost sa cumperi tigari. Conceptul nu are circulatie, nu stiu ce inseamna, nu inteleg.

Deci, Europa are ce vinde, poate, dar nu vrea (n-are chef sa se ridice din pat), China vrea, poate, dar are marfa proasta (chinezarii).

2. Optiunea de policy (desi nu era un caz de policy, dar interpretarea ta incita) ar fi o Europa cu politici de securitate precise, cu mesaj extern coerent si cu abilitatea militara de a interveni peste mari in numele unor concepte morale predefinite si clare. Fiind si pragmatica in acelasi timp- piete de materii prime si de desfacere. Dupa ce faci liniste poti sa faci schimb, bunastarea din comert si beneficiile autostrazilor imblanzesc.

La care se adauga programe concrete de finantari pe infrastructura, export de expertiza tehnica etc- cam ce facea Uniunea Sovietica in 60-70 in lumea a treia, sau Japonia in Vietnam astazi.

Filosofia- politici active as opposed to idealisme de cancelarie

3. got it

Kristallnacht, Nakuru, 2008

Probabil anumite culturi sau poate chiar gene sunt mai predispuse la violenta decat altele. Aceasta poate depinde de masura in care regulile convietuirii (intru securitate si prosperitate- ce apartin comunitatii) au avut teren sa prinda. Adica, cumva, civilizatie.
Africa ultimilor 50 de ani. Violenta soft - adica cruzime civilizata, in limite europene- a colonizarii, mult exagerata de propaganda de stanga si de idealismul politic american de tip Woodrow Wilson, a fost inlocuita dupa decolonizare cu un tip de violenta inumana, care trece dincolo de ceea ce putem intelege.
Rwanda, Darfur, Congo, Kenya de azi. Kenya e un bun exemplu. In timp ce conditiile economice sunt clar pozitive si turismul at an all times high, e de ajuns un rezultat contestat al alegerilor ca totul sa explodeze. Aud azi dimineata stiri din Nakuru (destinatie turistica predilecta) despre 14 oameni arsi ieri de vii in case si multi altii hacuiti cu macete sau, cum candid spune bbc, clubbed to death.
Practic discutam despre ce este acceptat cultural ca fiind normal. Defularile tribale, instinctuale si atroce, au doar alte scene si pretexte prin bunavointa omului alb care a introdus modele politice si de comunitate fara fond real. Modelele ancestrale de relationare in societate reapar regulat. Definitiile universaliste ale ideii de umanitate isi vad astfel limita, confruntate cu o cruzime aproape animalica.
Intr-un mod ciudat si implicit, acest tip de violenta este acceptata ca fiind „a lor”. La fel cum crima de culoare din Statele Unite este acceptata cultural, implicit, mai degraba decat crima alba, ca fiind normala (rezultat al statisticii sau al prejudecatilor? Si nu sunt prejudecatile inductii ale statisticii impregnate in mentalul colectiv?).
Ce s-ar fi intamplat daca un grup de suedezi burghezi usor supraponderali s-ar fi suparat dupa alegeri si ar fi dat foc unor sustinatori ai opozitiei in casele lor sustinand focul cu masute yin-yang de la Ikea? E greu de spus, dar sper ca acest moment e departe, in trecut sau in viitor.
Exista civilizatii superioare si inferioare? Europenii i-au invatat violenta pe africani si ei doar o reproduc? Europenii sunt vinovati ca au trasat state arbitare cu modele politice nefiresti? Au fost africanii intotdeauna mai violenti decat altii? Sau doar mai putin civilizati? Nu stim.

Ce cred insa este ca avem datoria de a civiliza si de a exporta modelele europene de civilitate (traire in comun). Pentru ca sunt mai bune fie si pentru ca daca va castiga opozitia avem oarece garantie (nu totala-Kristallnacht de exemplu) ca nu vom fi hacuiti cu macete in Bucuresti sau Lisabona (refuz sa imi amintesc de mineri :).
In legatura cu criza curenta din Africa, ONU vorbeste obsesiv in limbajul de lemn al drepturilor omului si asteapta solutii de la trupele A.U. care niciodata, repet, niciodata nu au fost eficiente in vreo parte a lumii. Motivul de fond al inactiunii - ar fi politic incorect sa trimitem oameni albi sa civilizam si sa oprim violentele. Plus ca africanii nu accepta asta (vezi Darfur). Atunci, multiculturali, suntem de acord ca fiecare tip de civilizatie are definitii proprii a ceea ce este acceptabil si tacem dracului din gura sau comentam neutru ca BBC.

Alamut, 1120

Alamut de Hassan ibn al-Sabbah, la plus belles ville du monde de ce temps-la, apres Constantinople

“il y avait encore autre chose que la forteresse, ses jardin, ses splendeurs, la somptuosite de ses banquets, ses boissons enivrantes et les poemes d’Omar Khayyam.
-Encore autre chose? demanda Francois soudain interesse. Et quoi donc?
Edgar eclata d’un grand rire.
-Les houris, dit-il. Elles etaient circassiennes, georgiennes, egyptiennes ou persanes. Plusieurs etaient ouighoures, kalmoukes, kirghizes, chinoises ou indiennes. Deux ou trois etaient japonainses. I y avait meme une Venitienne et une Andalouse.”

Jean d'Ormesson, La creation du monde

inlocuiri

in legatura cu punctul 1 de aici citesc in cheie teologica despre divortul dramatic la care privim. Ca sa nu uit- in Istanbul se sarbatoreste, cu brazi and all, aceeasi fervoare a consumului, asociata anului nou de data asta. Brandurile construiesc asiduu mitologia lor, care insa devine a noastra.

Fusion

Haoticul savuros Stambul, fluturat in vant cu semiluna, steaguri mari, cat mai mari cat sa acopere cu umbra urganul ridicat. De sub sarailii si baclavale, ruinele Bizantului. Daca stam sa ne gandim 1453 nu e departe deloc. M-am gandit initial resentimentar feudal ca ar trebui luat la loc pentru crestinatate (britanicii au avut Istambulul prin 1920 dar s-au retras). Dupa care, dupa_modern, am gandit ca cine dracu mai face baclavale daca astia pleaca. Plus ca nu prea vor sa plece.
La Aghia Sophia, de sub vopsele se vad mozaicurile. Miroase bine a mancare buna. E buna, mancarea, la Istambul.

para reality

In dimineata aceasta cu chiciura ascult rock rusesc adormit pe scaunul din dreapta al unui nissan alb. Tolka something. Apoi suna doamna menajera care informeaza oficial ca nu poate veni astazi pentru ca, citez, „trebuie sa fete vaca”. Asta m-a trezit un pic. E un motiv foarte bun. Dupa care am ajuns la birou.

Peter Solterdijk, Reguli pentru parcul uman

Imi place Sloterdijk.

Reguli pentru parcul uman porneste de la Scrisoarea pentru umanism a lui Heidegger si merge intr-un spatiu aproape interzis dupa Nietzsche- datoria omului de a se imbunatati pe sine.
Umanismul nu si-a dus la capat misiunea pentru ca dupa asezarea omului in centrul lumii nu a continuat antropodiceea prin cultura (sau nu a putut sa continue, pentru ca i-au lipsit instrumentele). Cartile scrise si societatile de cititori (prieteni) nu au reusit ceea ce de fapt ar trebui sa fie scopul ultim al culturii- imbunatatirea subiectilor.
Intr-o lume contemporana complet dezinhibata, scaldata in violenta, posedata de medii cvasi-culturale de entertainment si in care umanismul clasic a devenit o componenta de nisa, datoria filosofului ramane aceea de a gandi solutii de ameliorare a omului, de re-civilizare. Iar omul este acel animal care se imbunatateste pe sine, in cetate, civitas, civilizand si fiind civilizat.

"este neclar modul in care ar putea sa arate o societate din deconstructivisti zgomotosi sau o societate de discipoli zgomotosi de-ai lui Levinas, toti oameni care la nevoie ar da intaietate celuilalt aflat in suferinta"

Peter Sloterdijk, nota in "Reguli pentru parcul uman"